Voi cita in cele ce urmeaza, fara sa adaug absolut niciun comentariu, partea a treia a unui interviu luat parintelui Achachie de la Scarisoara la 30 august 2007, axat pe problema mereu actuala a ecumenismului in Biserica Ortodoxa Romana:
Citat:
[size=3]
[color=red]
GLOBALIZAREA IN BISERICA ESTE ECUMENISMUL!
" Vorbeați de semne clare ale pătrunderii catolicismului în praxisul ortodox. În afară de modificările grave în mentalitățile și concepțiile unor oameni din cler, în ce se mai regăsesc aceste semne? În arhitectura construcțiilor de cult?
- Nu.
- În pictură?
- Da, în pictura bisericească totul se amestecă acum. Până și sărbătorile sunt amestecate, e vreme amestecării adevărului cu minciuna, a ereziei cu dreapta credință, a binelui cu răul, pentru ca ortodoxul să nu mai poate discerne limpede, fiindcă nu e pregătit să selecteze…
- Este adevărat că s-a încercat crearea unei Liturghii ortodoxo-catolice, un fel de struțo-cămilă creștină, bună pentru toți?
- Am auzit, este cert că s-a făcut, dar personal n-am văzut acel text și nu pot să-l comentez. Dar numai când auzi așa ceva, îți dai seama că e o grozăvie, un lucru foarte grav.
- Dar despre faptul că în majoritatea Facultăților de Teologie din țară bibliografia neoprotestantă și cea catolică au devenit preponderente în activitatea cu studenții ce părere aveți? Am văzut câteva teze de licență în teologie din anul 2007. La notele de subsol n-am găsit nici măcar una singură din Sfinții Părinți. Toate erau de proveniență Occidentală…
- Asta explică, la modul practic, ceea ce spuneam mai înainte despre persoanele ortodoxe trimise să se școlească în Vest, după care s-au întors în țară pe funcții ierarhice importante. Aceasta este o consecință a aservirii unei părți din clerul ortodox Occidentului. Faptul că în centrele universitare teologice se impune un profesor sau altul cu astfel de concepții este mai mult decât îngrijorător.
-Va să zică, întâi se lucrează la unirea ideilor și după aceea se va acționa mai ușor asupra credinței oamenilor tineri.
- Este foarte grav că lucrurile se petrec întocmai așa.
- În istoria Bisericii Ortodoxe astfel de lucruri au mai avut loc, dar ele nu au biruit, fiindcă au fost întoarse de către poporul credincios, de către oamenii simpli. Dar în momentul de față, poporul român credincios Ortodoxiei mai are puterea morală să respingă un tratat de unire cu catolicii de tipul celui de Florența-Ferara?
- Cuviosul Paisie Aghioritul spunea despre poporul grec, mult încercat în cele ale credinței în aceste vremuri, că încă mai are aluat. La fel pot să spun și eu despre poporul român că are în sânul lui aluat. Acești pioni ai ecumenismului sunt prea încrezători că vor birui. Ceea ce construiesc ei de zeci de ani se va spulbera ca un fum când piere o satană. Nici nu se așteaptă ei de unde își va ridica Dumnezeu oamenii Lui. Nici nu bănuiesc ei, mă refer la misionari ecumenismului, care par acum imbatabili, cât de ușor vor fi spulberați. Asta decurge din faptul că sunt fără Dumnezeu, ba mai mult, luptă împotriva lui Dumnezeu și nu au nici o șansă de izbândă. Intelectualii laici, care sunt liberi de o anume ascultare față de cler, ar trebui să se pregătească, mereu în genunchi și cu cărțile de teologie în mână.
- Părintele Rafail Noica spune undeva, în „Scrisoare către un Arhiereu”, că vor avea catolicii biruințe, dar se pare că sunt temporare și se vor întoarce împotriva lor.
- Cu siguranță așa va fi. Sunt atâtea exemple în istorie pentru a întări acest fapt. Am citit de curând Hotărârea Sinodului Constantinopolitan din 1283 care a condamnat opera lui Ioan Vecos, patriarhul ecumenic, regăsită în martirizarea călugărilor ortodocși din Muntele Athos de către catolici, fiindcă au refuzat să slujească Liturghia cu ei. Acest document este de o actualitate cutremurătoare. Ar trebui dat fiecărui preot din parohiile și mânăstirile noastre să vadă cum, după tratatele imperiale și chiar sinodale de unire cu papistașii, catolicismul a fost condamnat și anatematizat în toate punctele lui. Sunt aceleași puncte care se propovăduiesc și astăzi, sunt acțiuni care seamănă cu slujbele comune de astăzi, sunt compromisuri care se țes și acum. Va trebui să vadă toți că nu țin, după o vreme vor fi spulberate ca fumul luat de vânt. La ultima întâlnire pan-ortodoxă de la Tesalonic au fost puse la punct lucrurile și teoretic și în praxis-ul Bisericii, în sensul eliminării tuturor compromisurilor ecumeniste, interzicându-se să slujim cu eterodocșii. Cu toate acestea, noi suntem campioni în această mișcare de lepădare. Alte biserici, sârbă, bulgară, rusă, greacă, nu au făcut ceea ce am făcut noi, adică preoții ortodocși să slujească la mesă cu aceia catolici. E de acceptat să ne întâlnim cu ei, să discutăm, să facem schimb de experiență în activitatea socială, dar atât, nu avem voie să ne atingem de slujbe. Canonul apostolic 45 spune așa: „Episcopul, presbiterul, diaconul sau mireanul dacă va intra în casele eterodocșilor să se roage, primii să se caterisească, ceilalți să se afurisească”. Dar, vedeți dumneavoastră, la noi nu au intra numai să se roage, ci au intrat ca să slujească în casele lor. Acesta este un canon dogmatic și apostolic, nu este emisia unui singur Sfânt Părinte. Și atunci cum pot striga în gura mare că sunt perimate canoanele? Nici un canon, chiar cu text administrativ, nu-i perimat. Cu atât mai mult canoanele dogmatice, care sunt literă de lege fiindcă se referă la adevăruri revelate, veșnice, neschimbabile. La hirotonie, preoții jură în fața episcopului să respecte Sfintele Canoane și apoi unii dintre ei sunt trimiși, tot de sus, la lepădare. Cum vine asta să încalci, la ordin, Sfintele Canoane și, implicit, propriul jurământ? Aceasta este o cădere, o compromitere cerută de cei din Occident care i-au sprijinit pe unii la studii, iar acum pretind cedările acestea ca formă de recunoștință.
- Părinte, ce se va întâmpla cu Biserica noastră, în aceste condiții?
- Eu nu știu ce se va întâmpla, lucrurile nu merg bine. Dar un lucru e sigur: adevărul va ieși la iveală. Hristos este în Biserică și nu se va lăsa batjocorit. La un moment dat, Sfântul Maxim Mărturisitorul a rămas singurul ortodox într-o biserică eretică. Tot poporul era cu el și a declarat: „Când Maxim se va împărtăși cu voi, ne împărtășim și noi”. Mai cunoaștem și alte cazuri, „de sunt zece drepți în cetate, o vei pierde?” și era numai unul, Lot. Vedeți, Dumnezeu are infinită milă și-i lasă pe toți să cadă în apostazie, până la unul, dar acela este omul Lui. Dacă se va întâmpla așa ceva și în România, atunci va fi îngrozitor. Sigur, Sfintele Scripturi ne avertizează că și cei aleși vor cădea. Într-adevăr, timpurile din urmă sunt cele mai cumplite. O profeție spune că monahii din ultimele veacuri vor fi mai mari decât cei vechi, nu pentru că vor împlini și ei faptele celor dintâi, ci pentru răbdarea lor. Iar mirenii vor merge la mormintele moșilor și strămoșilor să se roage să iasă afară și să intre ei în pământ. Vor fi timpuri cumplite! Cu război psihologic și cu toate rafinamentele tehnologice pentru torturare. Există și se perfecționează mijloace psihologice și tehnologice pentru terorizarea omului. Vă spun, cu toată răspunderea, că psihologia modernă este criminală, acum psihologul tinde să ia locul preotului. Ba mai mult au introdus psihologul la toate examenele care îi privesc pe preoți. Când Freud și Jug descoperea subconștientul, nu făceau decât să descopere gaura la covrig, pentru că despre subconștient nu a vorbit nimeni mai aplicat și mai doct decât Sfinții Părinți capadocieni. Cei doi savanți evrei s-au inspirat din operele Sfinților Părinți și au deturnat apoi sensurile, inventând tot felul de complexe, pentru a modifica astfel mentalitățile și comportamentele oamenilor. De aceea psihologia este satanistă."
[/color]
[/size]
|
Doamne ajuta.
.................................................. .................................................. ................................
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!
|