Sunt tare necajita si suparata ca nu mai stiu druml ce sa-l urmez pt a merge mai departe... nu stiu daca trebuie sa fac ceva, sa las timpul sa rezolve, daca e ceva trecator, daca e o incercare, ....Pur si simplu nu stiu pe ce cale s-o apuc...Pana mai ieri simteam ca sunt iubita de dragul meu sot si dintr-o data parca s-a prabusit nori negrii peste mine si ma rog la dumnezeu sa ma ia la el, decat sa sufar mai mult de atat... Nu stiu ce se intampla, de ce, asa dintr-o data sa vrea sa fie singur, sa nu-l intereseze ca altii sufera din cauza lui... sunt eu, e bunica lui cu care locuim,e mama lui care nu stiu daca stie ceva din toate astea ce se petrece in mintea lui si in faptele sale...De parintii mei nu mai vorbesc caci nu am curajul sa le vorbesc despre asta pt ca ar suferii si ei...
deci numai eu si bunica stim ca ceva e in neregula...poate stiu si altii dar nu spun nimic...Acum e plecat singur la nu stiu ce cabana, il cred ca e singur... si as vrea sa-l ajut sa nu mai fuga de noi...Nu i-a lipsit nimic acasa, e iubit de noi, il respectam, iar bunica cu care stam e mama tatalui sau care e mort de multi de ani...anul asta avem 18 de casatorie si copii nu avem, am trecut prin multe necazuri impreuna iar acum cand am iesit la liman si avem tot ce ne trebuie nu mai vrea nimic si pe nimeni sa vada...Ma rog la d-zeu sa-l ajute sa gaseasca calea si drumul spre casa unde este dorit si iubit, unde atatia ani a spus ca e fericit,ma rog asa cu cuvintele mele caci rugaciuni speciale nu stiu,ma rog sa trecem si peste necazul asta,caci daca am trecut peste atatea impreuna...Mi-e frica sa si vorbesc cu el...
mi-e foarte greu si mie sa nu stiu ca il doare in suflet de ceva poate...Ce sa fac?
Aveti vre-un sfat pentru mine?
|