parerea mea e ca sunt 2 categorii de "copii emo":
1. cei care sunt emo: din cauza vietii grele pe care o au si ii depasesc; din cauza ca, fiind atata ratacire, nici ei nu mai inteleg niste lucruri esentiale: ce e viata? care e scopul ei? cum se traieste? etc. deci ei sunt emo nu pt ca vor, ci pt ca greutatile vietii i-au adus in starea asta... (si credeti-ma ca sunt foarte multi.. din ce in ce mai multi)
2. cei care sunt emo din spirit de turma. adica au vazut la altii, le-a placut si astfel au adoptat acelasi stil si mod de viata.
din orice categorie ar fi copilul, nu trebuie urat sub nicio forma, nu trebuie ironizat... acesti copii sunt vrednici de plans. iar in relatia cu ei nu trebuie adoptata o atitudine superioara fiindca sentimentul primordial al lor este de inferioritate.. practic, sentimentul de inferioritate i-a determinat sa fie emo... chiar si cei ce au aderat din spirit de turma, fiindca, daca nu s-ar fi regasit in felul de a fi/ caracteristicile emo-istilor, nu s-ar fi intamplat nimic.
personal ma scarbesc oamenii care fac misto de ei...
un proverb, plin de intelepciune, spune asa: copilul este oglinda sau copia fidela a parintelui. daca vorbim despre copii in general, putem spune ca sunt copia fidela a societatii; societatea modeleaza caractere, pozitive sau negative. societatea poarta o mare vina pt lansarea si intretinerea curentului emo.
ca si homosexualii, acesti copii nu trebuie urati, ci fapta lor...
|