|
În prealabil postat de antiecumenism
PENTRU SILVESTAR:
Are dreptate Negroponte tu te afi in ratacire si adaug eu in inselare. Dau mai jos cateva citate din Sfantul Ignatie Briancianinov din cartea « Despre inselare » :
« CEL STRAIN DE CRESTINISM, ESTE STRAIN DE DUMNEZEU: "oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal" (Ioan ll, 23) este un om fara Dumnezeu. »
« Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. CU TOTII SUNTEM IN INSELARE. »
« INSELAREA ESTE INSUSIREA DE CATRE OAMENI A MINCIUNII LUATE DE EI DREPT ADEVAR. Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se impartaseasca inimii, corupand simtirile inimii; luand stapanire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activitatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica. »
“Diavolul are dreptul la aceasta: supunandu-i-se, omul a intrat sub puterea lui de bunavoie, lepadand ascultarea fata de Dumnezeu. Dumnezeu l-a rascumparat pe om. Omului rascumparat i s-a lasat libertatea de a supune fie lui Dumnezeu, fie diavolului; si ca aceasta libertate sa se arate nesiluita, diavolului i s-a lasat cale libera spre om. Fireste ca diavolul intrebuinteaza toate sfortarile ca sa-l tina pe om in legatura de mai inainte cu sine, sau chiar sa il aduca intr-o si mai mare inrobire. Pentru aceasta, el intrebuinteaza arma sa de mai inainte si de totdeauna - minciuna. El se straduie sa ne amageasca si sa ne insele, sprijinindu-se pe starea noastra de amagire de sine; patimile noastre - aceste inrauriri bolnavicioase - el le pune in miscare; cuvintele lor pierzatoare le invesmanteaza intr-o haina placuta straduindu-se sa ne plece spre saturarea patimilor. Cel credincios Cuvantului lui Dumnezeu nu-si ingaduie aceasta, ci isi infraneaza patimile, impotrivindu-se navalirilor vrajmasului (Iacov 4, 7), lucrand, sub calauzirea Evangheliei, impotriva propriei amagiri de sine, ostoind patimile. Nimicind prin aceasta, putin catre putin, inraurirea duhurilor cazute asupra sa, el iese, incetul cu incetul, din starea de inselare, in tinutul adevarului si al libertatii (Ioan 8, 32), a caror plinatate o aduce adumbrirea harului Dumnezeiesc. CEL NECREDINCIOS INVATATURII LUI HRISTOS, CARE URMEAZA PROPRIEI SALE VOI SI INTELEGERI, SE SUPUNE VRAJMASULUI, SI TRECE DIN STAREA DE AMAGIRE DE SINE IN STAREA DE AMAGIRE DEMONICA, ISI PIERDE SI RAMASITA DE LIBERTATE PE CARE O AVEA, AJUNGE LA O SUPUNERE DEPLINA FATA DE DIAVOL. Starea oamenilor aflati in inselare demonica e foarte felurita, potrivit cu patima de care a fost omul amagit si inrobit si potrivit cu masura in care omul a fost inrobit de patima. Toti, insa, care au cazut in inselare demonica, adica au intrat, prin dezvoltarea amagirii de sine, in comuniune cu diavolul si in robie fata de el, se afla in inselare, sunt temple si unelte ale demonilor, jertfe sortite mortii vesnice, petrecerii in inchisorile iadului. «
Deci iata Silvestar ca din cuvintele Sfantului putem trage niste concluzii :
1. cu totii ne aflam in inselare si putem sa scapam din aceasta stare doar cu ajutorul Lui Hristos, rugandu-ne catre el ;
2. diavolul exista si se straduieste sa ne amageasca, sa ne minta, sa ne insele ca sa cadem in mrejele lui ;
3. exista si iadul .
Ce zici de cele de mai sus. Sau poate crezi ca nici Sfantul Ignatie nu gandeste “logic” pt ca il pomeneste pe diavol?
|