Draga , Parintele era parinte , noi sintem mireni . Nu-i acelasi lucru sa vorbesti despre vrabia de pe gard sau cea din mina ta . Pentru mine a accepta inseamna a nu suferi . Am o boala ,ma doare trupul dar sufletul e linistit pentru ca stie importanta ei . Nu-i acelasi lucru cind sufera o persoana scumpa tie . Nu zici lasa , ca asa se va mantui . Sau poate ca zici in gindul tau , stiind ca nimic nu-i fara rost ,dar aceasta stare de lucruri nu-ti inlatura suferinta . Vei suferi cu cel iubit tie de cite ori zice "vai" . Daca nu ,inseamna ca nu-l iubesti .
E adevarat ca pina la urma devii imun , nu te mai doare nimic ,dar asta nu e acceptare este , nu stiu cum s-o numesc ,neputinta ,resemnare , intelegerea sensului....
Acceptarea dupa parerea mea presupune bucurie . Nu ma pot bucura pentru suferinta mamei mele de exemplu . Eu nu pot ,si nici indiferenta nu pot sa fiu .
In ce priveste experimentarea rugaciunii ,nu este proprie crestinismului .Nu voi primi ,eu cel putin ,niciodata ceva daca o fac cu gindul "ia sa vedem ce se intimpla " . Niciodata nu am asteptari prea mari . Se poate sa primesc in 30 de ani ce vreau acum sau niciodata .Mai nou gasesc ca e mai bine sa zic "faca-se voia TA" pentru ca nu sint convinsa ca stiu mareu ce vreau .
Sa stiti ca dela teorie la practica e diferenta . Am vazut ingineri care nu stiau sa bata un cui.
Doamne ajuta !
|