..."Cred Intr-Unul Dumnezeu,Tatal Atotiitorul, Facatorul Cerului si al pamantului,vazutelor tuturor si nevazutelor..." Fiecare are un crezamant aparte,fiecare dupa intelegerea proprie,dupa circumstante atenuate,dupa invatamintele insuflate de parinti,dupa experientele la care viata il supune,dupa "n"factori care-i determina in timp,sau la un moment dat crezamantul,dar nu in ultimul rand si dupa vointa divina.A fi crestin reprezint cel mai sueperior rang al unei filozofii,dar si cel mai complex...tocmai pentru ca este cel mai complex.Oamenii,de-a lungul timpului au rastalmacit sfanta scriptura,au redat-o cu anumite schimbari,unii au transformat traditiile in considerente religioase,devenind obligatoriu dependente de-aceasta.In timp,a aparut dorinta de "lepadare de lume",si deci dorinta de integrare intr-o lume retrasa de cea sociala,retrasa si sfintita prin fapte dedicate doar Domnului,acestea au reprezentat doar pareri personale,si deci,luate in consideratie doar pentru cei ce doresc sa le urmeze,ca oricare drum existent in viata.Astazi,insa oamenii au ajuns sa le considere batute-n cuie,sa le confere gravitatea in cazul neconformarii,sa le anatemizeze pentru neputinta de adaptare,si astfel credinta devine un dusman de temut a celor care "nu stiu ce sa mai creada".Oamenii sunt responsabili pentru toata controversa care s-a creeat in religie,oamenilor li s-a daruit ratiunea si principiul gandirii,ei le-au folosit pentru diversificare si dezbinare,pentru exprimarea frustrarilor a celor superiori,in legi pentru cei neputinciosi si simpli.Credinta este unica,este simbolul binelui si-al armoniei,dar in mod paradoxal,ea s-a transformat in judecatorul nemilos al celor pamantesti,si-a generat atata si-atata controversa si nepasare.Bunul Dumnezeu ne-a daruit pamantul sa-l ocupam,ne-a daruit roadele pamantului sa le valorificam,ne-a daruit marele dar al procrearii,ne-a daruit acest corp atat de perfect,sa-l ingrijim si sa-i respectam naturaletea,Dumnezeu ne-a facut fii privilegiati ai acestui taram atat de binecuvantat,noi l-am transformat in iadul si raiul sufletelor noastre.Crestinii obisnuiesc sa spuna ca;"cutare l-a uitat pe Dumnezeu,ca nu mai posteste,nu mai merge la biserica.Gata,si-a pierdut plata si toata osteneala de pana acum..." Ce aberatie!,atunci de ce mai exista teoria conform careia Dumnezeu judeca pe toti dupa faptele vietii lor?Ori se mai spune ca "in ce va va gasi ultimul ceas,in aia va va judeca!"Vedeti,sunt teorii care se bat cap in cap,si-atunci eu ce sa mai cred? Cred ca Dumnezeu judeca cu milostivire,in nici un caz cum o fac oamenii,mai ales cei care se considera vrednici de-ai situa pe o anumita treapta inferioara,pe cei mai putin credinciosi.Dumnezeu judeca faptele si cugetele oamenilor in functie de foarte multi factori,Dumnezeu este Dreptul judecator,si ma incred in Intelepciunea sa,asa neputincios si pacatos cum sunt,sunt cu-adevarat.Am inceput sa cred de cand ma stiu,am avut o perioada de infocat propovaduitor(perioada pe care o stimez),si am inceput sa o las mai moale in timp,tot impiedicandu-ma de tot felul de prejudecati din partea celor care fac legile,uneori mai presus de fiinta,ori chiar de Dumnezeu,manifestandu-se in realitate tot ca niste oameni...supusi greselii.Nu consider ca reprezinta o stare de sminteala din partea mea,ci o stare de fapt si realism,pentru ca fiecare traieste intr-un univers propriu,si de ei insisi depinde cum il traieste,si cum are a da raspuns pentru alegerea facuta.
|