Daca ar fi fost singurul rau din viata mea, tot ar fi fost bine. Nu am fost un copil fericit, iubit, dorit, apreciat, incurajat, laudat.
Am fost un adult care, la un moment dat, am avut de toate, dar am pierdut tot, absolut tot...
Si acum nu am nimic decat locul acela de munca unde merg, dintotdeauna, cu dragoste, pasiune si daruire, dar nimic si nimeni nu este al meu. Acasa, cand revin, tot pustiu, tot rece, tot cenusiu... Ii iubesc pe copii, cred ca si ei ma iubesc, cel putin cei de la clasele mici sunt dezarmant de sinceri, dar... nici unul nu este al meu...
|