sfantul glicherie nu s-a separat singur ( din proprie initiativa de sinodul bor ) ci a fost caterisit pentru ca slujea tot dupa cal iulian , in timp ce patriarhul miron cristea introdusese cal gregorian chiar si in ceea ce priveste pastele ... adica vreme de 2-3 ani pasteles-a facut in bor odata cu catolicii , dupa cal gregorian , iar sfantul glicherie s-a opus ... deci caterisirea si anatemizarea lui a fost necanonica ...

Calendar iulian contra calendar gregorian

De 81 de ani, adica din 1924, de la introducerea calendarului gregorian in Biserica Ortodoxa, lumea crestina praznuieste separat cele mai mari sarbatori bisericesti. In timp ce majoritatea romanilor abia isi revin dupa cheful de Revelion, circa 1 milion de ortodocsi romani de stil vechi, la care se adauga rusi, ucrainieni si sarbii, fara a-i mai pune la socoteala pe basarabeni, se pregatesc de Ignat si de sarbatorirea Craciunului, adica a Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos.
In Iugoslavia si Rusia, la Ierusalim si in Sfantul Munte Athos este utilizat calendarul iulian, iar in celelalte tari ortodoxe – cel gregorian, introdus in Biserica Catolica inca din 1582. Considerand modificarea calendarului drept o modificare a Pascaliei stabilite la primul Sobor Ecumenic de la Niceea (anul 325) si a dogmelor ortodoxe, mai multi credinciosi din Grecia, Bulgaria si Romania au organizat Biserici separate fata de cele oficiale. Cu toate ca au aceeasi marturisire de credinta ortodoxa, aceste Biserici sunt considerate disidente, deoarece si-au organizat o ierarhie proprie. In Romania, o data cu modificarea calendarului, a luat nastere Biserica Ortodoxa Romana de Stil Vechi, sau “stilista”, cum este ea denumita popular, iar credinciosii ei serbeaza Craciunul pe 7 ianuarie si Anul Nou pe 13 ianuarie.
La 1 octombrie 1924, Biserica Ortodoxa a acceptat inlocuirea calendaruilui iulian cu cel gregorian. Imediat a aparut o apriga disputa in presa crestina a vremii, sustinuta de nume precum Nae Ionescu, Mircea Vulcanescu sau Vasile Bancila, disputa care continua, pe alocuri, si in zilele noastre. Adeptii calendarului gregorian considera normala modificarea, deoarece vechiul calendar avea o intarziere de 13 zile, in timp ce “traditionalistii” sustin ca prin aceasta schimbare s-au adus modificari atat dogmelor, cat si ordinii firesti intemeiate de apostoli. Cu atat mai mult cu cat intre 1926 si 1928 Pastele ortodox a fost serbat o data cu Biserica Catolica. Acest eveniment a generat opozitia unui mare numar de clerici, proveniti din Manastirea Neamt, in frunte cu ieromonahul Glicherie Tanase, care impreuna cu mii de credinciosi au constituit primul nucleu al Bisericii Ortodoxe Romane de Stil Vechi (BOSV).
Caterisiti pentru neascultare
Glicherie Tanase s-a nascut in anul 1890 si a imbracat de tanar rasa monahala la celebra Manastire a Neamtului, ctitorita de Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant. Schimbarea calendarului, in 1924, l-a surprins pe Glicherie cu rangul de ieromonah. Impreuna cu alti 30 de calugari din aceeasi manastire, el a refuzat sa se conformeze Sinodului, continuand sa slujeasca dupa vechiul calendar. Pentru a se evita o situatie neplacuta, ieromonahul Glicherie a fost numit staret la Schitul Pokrov. Numai ca si aici a continuat sa slujeasca dupa calendarul iulian. Cazul nu era singular in Romania si se ajunsese la o adevarata harababura. Unele biserici si manastiri tineau Pastele si sarbatorile la o data, in timp ce altele dupa 13 zile, spre uimirea credinciosilor, care nu mai intelegeau nimic.
Patriarhul Miron Cristea, fost greco-catolic, a hotarat, impreuna cu Sinodul, acceptarea numai a calendarului gregorian. Din acel moment, zeci de calugari, in frunte cu Glicherie Tanase, au fost caterisiti si alungati din manastiri pentru neascultare.

Condamnat la moarte si salvat miraculos

Ieromonahul Glicherie Tanase, consecvent ideilor sale si traditiei ortodoxe, la care nu a renuntat niciodata, a inceput sa caute un sprijin. In anul 1925, impreuna cu alti preoti si cativa credinciosi, a facut o vizita la Ierusalim si Muntele Athos, pentru a se consulta cu personalitati ale Ortodoxiei. In urma intalnirilor avute, printre care si cu Patriarhul Ierusalimului, Damianos, Glicherie Tanase s-a intors in
tara si, impreuna cu zeci de mii de adepti, a inceput construirea de biserici si parohii ortodoxe de stil vechi. Sediul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost stabilit langa Neamt, in localitatea Vanatori, unde a inceput constructia unei mari manastiri.
In 1936, activau nu mai putin de 35 de parohii ale acestei biserici. Dezvoltarea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a pus pe ganduri Biserica oficiala, care, impreuna cu politia si jandarmeria, a inceput o campanie agresiva. Bisericile de stil vechi au fost inchise, iar calugarii si calugaritele au fost incarcerate in doua manastiri. Manastirile Dobru si Cucova au fost demolate si reconstruite de trei ori, iar ieromonahul Pambo a murit din cauza batailor primite. Alti 5 calugari au murit ucisi in bataie si mai multe zeci de civili au fost arestati. Ca urmare a acestor acte, in 1936 au avut loc in mai toata Moldova numeroase demonstratii. In septembrie 1936, la Piatra Neamt, mai multe mii de adepti ai vechiului calendar au protestat impotriva abuzurilor la care erau supusi, politia intervenind in forta. Glicherie Tanase a fost arestat ca instigator, incarcerat la Bucuresti si condamnat la moarte. El a scapat miraculos, dupa ce sotia ministrului de Finante din acea vreme, care nici nu auzise de calugar, a avut un vis prin care Maica Domnului i-a cerut eliberarea lui Glicherie! Pedeapsa ieromonahului a fost comutata, el fiind claustrat intr-o manastire.
2 ani in padure, ca ascetii
Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, Glicherie a fost eliberat si, impreuna cu diaconul sau David Bidascu, au trait timp de 2 ani in padure, exact ca primii sfinti asceti. Impreuna cu preotii care au putut scapa din prigoana, s-a trecut la reconstructia bisericilor daramate si la ridicarea altora noi. Totodata, noul sediu al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi a fost stabilit la Slatioara, comuna Rasca, judetul Suceava, unde s-a construit o manastire. Profitand de o scurta perioada de libertate, “stilistii” au reusit in 1948 sa fie recunoscuti drept asociatie religioasa, decizie care a fost abrogata in anul 1952 de catre autoritatile comuniste. Astfel, ortodocsii de stil vechi au trecut din nou in ilegalitate si toti clericii din Manastirea Slatioara au fost arestati in noaptea de 1/2 februarie 1952. Cu toate persecutiile suferite, pe 13 aprilie 1955, Galaction Gordun, episcop pensionar al Bisericii oficiale, teolog de o inalta tinuta si fost secretar al Sfantului Sinod, a anuntat public ca trece la ortodocsii de stil vechi, devenind astfel primul arhiepiscop si mitropolit al “stilistilor”. Un gest uluitor, mai ales ca acestia erau in ilegalitate! Imediat a fost caterisit, prin decizia Patriarhului, iar numele sau a fost sters pana astazi din istoriografia bisericeasca. Arestat, el a fost obligat sa traiasca la Manastirea Caldarusani, iar mai tarziu a avut domiciliu obligatoriu in Bucuresti. Cu tot domiciliul fortat, in secret, Mitropolitul Galaction a reusit sa hirotoneasca noi episcopi: Evloghie Ota, Meftodie Marinache si Glicherie Tanase, infiintandu-se astfel primul Sinod al “stilistilor”. O data cu moartea lui Galaction, in 1959, aflat sub atenta supraveghere a Securitatii, noul mitropolit a fost desemnat in persoana lui Glicherie Tanase.
Sfantul Glicherie Marturisitorul
Prigoana a continuat insa cu aceeasi intensitate, alte zeci de manastiri si biserici fiind demolate, iar clericii continunand sa zaca periodic prin puscariile comuniste. Perioada de dupa 1965 a fost mai linistita, “stilistii” avand un statut de semi-clandestinitate. Mai precis, autoritatile comuniste au tolerat Biserica Ortodoxa de Stil Vechi, insa portul rasei era interzis in afara asezamintelor monahale. Spunem relativ tolerata, deoarece o manastire din Bucuresti, “Adormirea Maicii Domnului”, a fost daramata, si nu de rare ori militia ii tundea si ii barbierea pe preotii de stil vechi, sub diferite pretexte, desigur absurde. Mitropolitul Glicherie a ajuns, chiar in anii comunismului, o legenda vie, mai ales in Moldova, unde era venerat.
Glicherie Tanase a trait pana la 95 de ani, trecand la Domnul pe 15 iunie 1985 si fiind ingropat in interiorul Bisericii “Schimbarea la Fata”, din Slatioara. La 12 ani de la moartea sa, pe 29 iunie 1997, au fost deshumate ramasitele pamantesti ale Mitropolitului Glicherie, in prezenta Sinodului Bisericii “pe stil vechi”. Spre surprinderea tuturor, acestea raspandeau miros de tamaie, iar trupul nu intrase in putrefactie. Preotii si ierarhii Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi au considerat acest lucru ca un semn al lui Dumnezeu si l-au trecut in randul sfintilor, pe 27 iunie 1997.
81 de ani de lupta in numele credintei
In ciuda libertatii religioase de care se bucura dupa 1989, nici in prezent, cu toate eforturile facute de liderii sai, Biserica Ortodoxa de Stil Vechi, cu peste 500.000 de credinciosi, nu este recunoscuta drept cult, ci doar ca o asociatie religioasa. Situatia este insa similara cu a celorlalti “stilisti”, din Grecia si Bulgaria.
La inceputul lunii martie 2003, cea mai mare grupare “stilista”, Organizatia Credinciosilor Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Romania, si-a schimbat denumirea in Biserica Ortodoxa Romana de Rasarit. Arhiepiscop si Mitropolit este I. P. S. Vlasie Mogarzan, care este secondat de 7 Episcopi. Mitropolia are circa 500.000 de credinciosi inregistrati, dar, potrivit propriilor statistici, la slujbe si la viata Bisericii participa peste un milion de crestini. Ea are 130 de preoti de mir si 60 de parohii (fata de numai 36 inainte de decembrie 1989), raspandite pe teritoriul intregii tari.

Din pricina unor probleme canonice si dogmatice, “stilistii” romani sunt organizati in trei Biserici distincte: una cu sediul la Slatioara (Suceava), avandu-l ca sef pe I. P. S. Vlasie Mogarzan, una cu sediul la Furceni (Galati), avandu-i ca lideri pe P. S. Gherontie si Casian, si Biserica Ortodoxa Traditionala, cu sediul in Bucuresti, sub obladuirea mitropolitului grec I. P. S Hristofor. Trebuie mentionat ca toti credinciosii basarabeni aflati sub ascultarea Patriarhiei Romane respecta calendarul vechi (iulian), aceasta fiind conditia pe care au pus-o in 1992, o data cu revenirea lor la B. O. R.
In ciuda atacurilor sau calomniilor la care au fost supusi, “stilistii” sunt doar niste ortodocsi romani traditionalisti, care lupta de peste 80 de ani pentru pastrarea calendarului vechi din Romania si pentru mentinerea nestirbita a vechilor randuieli in Biserica lui Hristos.
Documentar realizat de
Florian BICHIR

Securitatea a confiscat mumia unui episcop!

Ridicata, in urma unei viziuni, la inceputul secolului al XIX-lea, pe un tapsan izolat de la marginea Bucurestiului, manastirea ortodoxa de stil vechi cu hramul Adormirea Maicii Domnului se afla astazi din nou in faza de constructie.
In vara anului 1986, pe timp de noapte, manastirea a fost vizitata de un grup de masini ale Securitatii, din care au descins vreo zece persoane imbracate civil si fortand portile. La ordinul unui anume Horea, celelalte persoane au spart portile, au batut in usile chiliilor si au patruns la lumina lanternelor in biserica. Alertati, calugarii au iesit in camasi de noapte, cu parul si barbile valvoi, si i-au rugat pe “noctambuli” sa nu le profaneze sfantul lacas. Cel care mai tarziu va semna un proces verbal de primire-predare cu numele “Capitanul Horea” a dat ordin celorlalti ca peretii si altarul bisericii sa ramana fara odoare. La iesirea in curte, “baietii” s-au suit pe clopotnita, de unde au coborat clopotul, pe care l-au bagat anevoie intr-una dintre masini.
Cu toate ca monahii fusesera instiintati demult ca li se va darama biserica si chiliile, acum traiau pe viu drama de care se temusera intotdeauna: dupa zeci de ani de existenta pioasa si ascetica, vor ramane fara sfantul lacas. La lumina lumanarilor si a lanternelor, calugarii au fost obligati sa faca pe groparii si sa-l dezgroape pe cel mai scump frate al lor, Episcopul Evloghie, adormit la Domnul in 1984 si ingropat in pronaosul bisericii. Asezat pe tronul arhieresc si imbracat in odajdii stralucitoare – cum se ingroapa ierarhii – Episcopul Evloghie aparea de sub lopeti neatins de putreziciune! Monahii au cazut in genunchi, uimiti de aceasta minune!
Securistii, dupa ce si-au revenit dintr-o anume nauceala, au luat si trupul episcopului neputrezit si l-au aruncat intr-o alta masina! Apoi, dupa intocmirea sumara si grabnica a unui proces verbal, in care s-a notificat confiscarea a “una mumie umana” (!!!), au disparut in noapte. A doua zi au sosit buldozerele si au daramat totul: chilii, trapeza, biserica. Pe locul unde se afla manastirea, in cartierul Militari (Apusului), nu s-a mai ridicat nimic.

Dupa Revolutie, calugarii risipiti pe la alte manastiri s-au strans sa-si refaca vechiul lacas. Au primit aprobarile, in frunte cu staretul Flavian (condamnat in regimul communist, pentru credinta sa, la 6 ani de inchisoare), si au purces la treaba. Pentru a recupera odoarele si moastele Episcopului Evloghie, calugarii au facut sesizari la Politie, Parchet, SRI. In cele din urma s-a ajuns la Judecatoria sectorului 6, unde li s-a raspuns prin executorul judecatoresc Crucescu: “Nu mai exista nici un act legal din care sa reiasa ca fosta Securitate v-ar fi confiscat odoare ori vreun trup omenesc mumificat”. Totusi, pana in anul 1989, calugarii au sapat pe undeva, printr-un colt al Cimitirului Ghencea, pe unde “ni s-a spus ca s-ar afla reinhumat Evloghie”, dar n-au gasit nimic. Calugarii mai spera doar intr-o minune si zilnic inalta rugaciuni... (Fl. Bichir)