Paul, îmi ceri sa aduc argumente în sprijinul teoriei mele pentru ca si eu am cerut precizari unde încalc învatatura Bisericii.
Teoria mea însa se bazeaza pe o logica simpla si sanatoasa: Fiinta, totalitatea existentei este Dumnezeu, El este adevarata realitate. Noi avem existenta ca dar, creata si neautonoma (asta nu neaga realitatea liberului arbitru al omului). Ca ar exista sau nu lumea materiala e deja o preocupare lumeasca deoarece poruncile divine (hristice) ne îndeamna la lepadarea de lume. Iar adoptarea credintei în teoriile stiintifice despre lume are efectul opacizarii sufletului celui ce o face fata de lucrarile Duhului Sfânt, fiindca introduce un principiu care adoptat ca punct de credinta schimba natura credintei simple în învatatura Bisericii sau a lui Hristos.
Iata de ce nu vad de ce as argumenta teoria mea, dar o s-o fac totusi raspunzând mai jos.
Pacifiste, nu cred ca exista numai perceptia noastra, exista si ceilalti oameni, poate nu toti, poate ca asa cum spunea Sf. Pavel unii din ei sunt îngeri, buni si rai sau unii poate sunt simple imagini, nu ipostasuri, constiinte reale.
Lumea exista prin aceea ca e conceputa de Dumnezeu si interactionam cu ea, ca ea sa existe ca entitate autonoma trebuie descris modul existentei ei. Modul existentei omului îl putem descrie, e vorba de o constiinta în care se reflecta lucrurile cu care intra în contact. Dar existenta lumii ce natura are?
|