eu mai sus am spus ca lumea in sine, lumea exterioara are existenta pt ca este inteligibila. noi avem darul de a putea intelege modul de functionare al lumii in care traim. bineinteles, aceasta capacitate o avem pana la o anumita limita. o limita de care nu vom putea trece oricat de mult am incerca, deoarece ar insemna sa fim pe acelasi plan cu Creatorul ceea ce e imposibil si nu numai atat. de fapt, noi nu vom putea intelege niciodata cum am fost creati, sau de ce am fost creati. si de fapt nu trebuie sa ne intereseze acest lucru. noi trebuie sa ne bucuram de faptul ca existam. lumea din jur are o existenta autonoma in sensul ca functioneaza dupa propriile legi. omul nu le poate schimba. aceste legi au fost initiate de Dumnezeu tocmai in acest scop. asadar exteriorul, lucrurile ce nu apartin de noi isi au propria existenta prin insasi faptul ca au capacitate de functionare autonoma, fiind independente de noi. natura lumii nu o cunoastem, asa cum nici natura noastra nu o cunoastem, tocmai din cauza faptului ca noi facem parte din ea si ea face parte din noi(desi in acelasi timp suntem independenti de lumea exterioara.acestea sun paradoxurile existentei, ale creatiei, si de aceea crestinismul este calea cea dreapta, pt ca in esenta crestinismul este un paradox. se poate spune intr-o concluzie crestinismul este religia care a inteles cel mai bine ce reprezinta credinta in Dumnezeu). omul a inventat stiinta pt a putea intelege intr-o oarecare masura cum functioneaza el si lumea in care traieste. matematica, fizica si toate celelalte stiinte de fapt au fost inventate de catre om, prin referire la cateva conventii pe care omul le-a facut. asadar intrebarea pe care o pui tu: existenta lumii ce natura are? are un raspuns simplu: aceeasi natura pe care o are si omul.
|