Mama ne-a invatat sa ne rugam pentru dusmani. Dusmanului sa-i dai paine si sare. Cand te rogi pentru cei ce te dusmanesc, esti mult mai aproape de Dumnezeu. Dusmanului nu trebuie sa-i vrei raul, sa te rogi pentru el, sa te rogi pentru binele lui. Si il imblanzesti. Cand am putut sa faca asta, am simtit usurare, am putut sa merg inainte, m-am simtit mai buna. Si am si uitat raul. Cand spui: am iertat, dar n-am uitat. Inseamna ca n-ai iertat. Si e pacat. Nu totdeauna am facut-o, de multe ori EUL din mine s-a simtit tare jignit, nedreptatit, asuprit. N-am urat, dar nici n-am iubit. Doar am iertat. Atunci cand m-am rugat pentru dusmani, mi-a fost tare bine, si am vazut cu alti ochi raul care mi-a fost facut. Nenorocirea nu mi s-a mai parut asa de mare. Dar nu poti asta totdeauna. Cateodata te iutesti in rau. Cand ti se face rau, daca poti si ai timp, sa te gandesti ca Dumnezeu a avut un singur Fiu, care in Duminica Floriilor a fost iubit, slavit, adorat, onorat; la cateva zile a fost batut, scuipat, umilit, batjocorit si rastignit intre talhari. (la vremea respectiva, rastignirea era pentru cei mai de jos oameni). Daca Fiul lui Dumnezeu a patimit atatea de la oameni- nevinovat fiind- atunci eu, un simplu om, plin de pacate, de ce as astepta mai mult de la oameni? De la oameni nu trebuie sa astepti nimic.
Cand aveti vreme, cititi si rugaciunea pe care v-o scriu, e din Cartea de rugaciuni, categoria Rugaciuni pentru diverse trebuinte:
Rugaciune pentru impacarea si imblanzirea vrajmasilor:
<Doamne miluieste pe cei ce ma urasc, ma zavistuiesc si ma ocarasc; asisderea si pe cei ce ma graiesc de rau. Ca nu cumva vreunul din ei sa patimesca ceva rau pentru mine pacatosul, nici in veacul de acum, nici in cel ce va sa fie. Ci-i sfinteste pe dansii cu mila Ta, si-i acopera de bunatatea Ta, Preabunule Stapane. Amin. >