Citat:
|
În prealabil postat de tigerAvalo9
sufletul copilului este inocent..dar nu pentru mult timp..
|
Oare nu "datorita" parintilor? La predica din 1 iunie se spunea: "cel mai de pret dar pe care parintii il pot da copiilor lor este <mostenirea> sufleteasca..."; oare daca parintii ar avea mai multa grija de sufeltul copilului, om in devenire, acesta nu ar capata credinta si ar creste cu frica de Dumnezeu? vezi viata parinelui Cleopa, cum a crescut dansul in sanul familiei cu multi frati inca de mititei citeau din Psaltire si nu se puneau sa manance pana nu isi faceau rugaciunile si parintii i-au invatat sa fie milostivi si sa aiba dragoste de Domnul.....nu e imposibil, numai ca in lumea noastra, in primul rand ei nu au frica de Dumnezeu, si atunci ce exemplu sa le dea copiilor lor....? normal ca nu sunt in stare...si copii o "iau pe aratura".....si spunem ca "anturajul" sau "societatea" e de vina; copilul deschide ochii in familie, si asa cum invata sa vorbeasca limba pe care o vorbesc parintii, si incepe sa isi imite parintii care reprezinta universul lui mult timp, asa pot adopta si o gandire sanatoasa si smerenie daca ar vedea la parinti; vai noua ca vrem copii-model dar noi insene suntem departe de a fi parinti-model.....!!!!
"sufletul copilului este inocent..dar nu pentru mult timp.."; desi devine om, copilul poate sa se despinda de cuib si poate avea ravna sa fie mereu cu Domnul si se va educa singur in acest sens, insa daca "startul" e prost si familia nu il sprijina de cand deschide ochii in acest sens, lasandu-si ccopiii sa creasca haotic, fara sa stie ce e important in viata asta pentru suflet, e o minune ca acesti copilasi sa descopere singuri ce si cum...ori ajung sa experimenteze pe pielea lor "cum e viata", unii se indreapta, altii ajung rau de tot.
si cine-i raspunzator?