Multumesc, Ory, pentru solicitare. M-am gandit sa nu scriu eu despre mine mai intai pentru ca fiecare sa scrie ceea ce crede de cuviinta, fara sa se simta ingradit ca trebuie sa o faca intr-un anume fel. Chiar m-a interesat sa aflu experientele altora si cum i-a canalizat Dumnezeu catre El. Raspunsurile din partea mea ar fi urmatoarele :

1. In timpul facultatii mergeam des in vizita la o prietena si colega de facultate. Mama ei devenise foarte credincioasa mai ales dupa moartea sotului ei, si se straduia ca si pe altii sa ii sfatuiasca si sa ii indrume in acest sens. Mergea des mai ales la Manastirea Crasna/Prahova si dadea acolo cele de cuviinta ca sa se faca parastase si liturghii pentru sotul ei. Intr-o zi mi-a povestit cum il visase pe sotul ei ca isi smulge un sarpe din inima si rasufla usurat, iar cand a povestit asta duhovnicului ei acesta i-a spus ca e un semn ca Dumnezeu i-a iertat pacatele si ca ostenelile ei nu au fost in zadar. M-a impresionat foarte mult scena asta, cu scosul sarpelui din inima, si recunosc ca este o imagine pe care o consider emblematica pentru un crestin.


2. O schimbare cred ca s-a produs cand mama prietenei mele mi-a dat sa citesc, intr-una din vizitele mele, Pelerinul Roman. Cartea nu prea se gasea pe piata la vremea aceea (acum vreo 15 ani) si am citit-o cu interes.

3. Da, indraznesc sa ma cosider crestin practicant. Nu ma consider o sfanta si nici o atoatestiutoare, dar incerc sa pun in practica in viata de zi cu zi o farama din pildele de sfintenie ale ortodoxiei, sfaturile Sf. Parinti, cuvintele din Pateric si din Limonariu, si incerc sa ii fac si pe altii sa se intereseze de Dumnezeu. Merg la liturghie dumninica si la sabatori, pe cat posibil. Ma simt bine in biserica noastra ortodoxa, il simt pe Dumnezeu aproape.