si ca sa vedeti ca ereticii nu au botez va mai dau niste invataturi de ale sfintilor parinti :

Sfîntul Nicodim Aghioritul (+1809)
"Se cuvine sã ne îngrãdim pe noi însine si sã ne separãm de episcopii care, în chip vãdit, stãruie în gresealã privitor la cele ce tin de credintã si de adevãr, asadar se vãdesc a fi eretici sau nedrepti."

"Zice încã si dumnezeiescul Hrisostom (în voroava cea de La început era Cuvântul) "Nu te amãgeascã pe tine o ascultãtorule adunãrile ereticilor, cã au Botez dar nu luminare, ci se boteazã cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineazã." Ci si sfântul Leon în Epistolia cea cãtre Nichita zice: "Nici un eretic nu dã sfintenie prin taine." Iar Ambrosie în Cuvântul cel pentru cei ce se catehisesc, zice: "Botezul celor rãu cinstitori de Dumnezeu, nu sfinteste"
(Tâlcuirea Canonului 46 Apostolic, Pidalionul de la Neamt de la 1844)


Sfîntul Paisie de la Neamt (+1794)

"Au ereticii sunt rîmlenii (romano-catolicii) cu al lor papa? Bine stiu cã vei zice cã sunt eretici. Si de vreme ce sunt eretici, precum si cu adevãrat sunt, atunci Sfînta noastrã Bisericã îi afuriseste pe dînsii. Si pe care Sfînta Bisericã îi afuriseste si eu, împreunã cu Biserica, fiul ei fiind, îi afurisesc."

"Iarã preacuviosul asupra tuturor celor ce veneau de supt stãpînirea papii, sãvîrsea aceastã mare tainã a Botezului, fãrã de nici o împiedicare sau îndoire, ca pre o prea de nevoie la mîntuirea omului", iar despre uniati: "Ca pentru alte rãtãciri si erezii rîmlenesti, ce nu se cuvine de acum sã-ti mai vorbim ca si cu toate ereziile cele rîmlenesti s-au amestecat si cu ele se unesc si uniatii, precum sufletul de trup. Si cum le va fi lor nãdejde de mîntuire? Nicidecum. Numai pentru Botez îti voi vorbi tie din Scripturi, fãrã de care nu poate avea nimeni nãdejde de mîntuire."

"Unia este o aschie desprinsã de la Sfînta Bisericã a Rãsãritului si unire cu necredincioasa, ca sã nu-i zic bisericã rîmleneascã. Unia este înselãciunea diavolului, ce-i vâneazã pe cei nesocotiti întru pierzanie. Unia este un lup rãpitor de suflete în piele de oaie. Unia este veninul aducãtor de moarte, în chip de miere, ce pierde sufletele. Unia este mlãdita înainte-mergãtoare a antihristului, ce ademeneste cu mãgulire pe cei mai nestiutori întru pierzanie. Unia este prãpastia iadului pentru cei ce nu au parte de cuget. Unia este Iuda, ce cu lingusitorul sãrut a vîndut Credinta Pravoslavnicã ... Unia este ca si rîmlenii eretici. Cum, dar, uniatii nu sunt rîmleni, cînd toate dogmele Credintei Ortodoxe le-au cãlcat în picioare si pe cele rîmlenesti le-au adoptat, zicînd cu nerusinare, precum cã Duhul Sfînt purcede si de la Fiul? Si papei de la Roma, adevãratului eretic ... aceluia i se închinã si, în loc de Hristos, pe el de cãpetenia bisericii îl au."

"Un asemenea jurãmînt, adicã anatema, asupra celor ce se împotrivesc si nu se supun Sobornicestii Biserici, este pusã de patriarhii Rãsãritului soborniceste, nu doar pentru o oarecare vreme, ci pînã la sfîrsitul lumii va rãmîne tare si neclãtitã si nedezlegatã cu darul lui Hristos." (Cuvinte si scrisori duhovnicesti, vol. II, Chisinãu, 1999, p.49)

Sfîntul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779)

"Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adîncurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am înteles si acest lucru adevãrat, dumnezeiesc, ceresc, desãvârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e bunã si sfîntã, ca sã credem si sã ne botezãm în numele Tatãlui si al Fiului si al Sfîntului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfîrsit, ca sã vã bucurati si sã vã veseliti de mii de ori, cã v-ati învrednicit sã fiti crestini ortodocsi, si sã plîngeti si sã vã tînguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umblã în întuneric, în mâinile diavolului."

"Evreul îmi spune cã Hristosul meu e un copil din flori si Preasfînta Fecioara a mea e o desfrînatã, iar Sfînta Evanghelie îmi spune cã acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sã mã uit la evreu? Dacã un om mã ocãrãste, îmi omoarã mama, fratii, copiii, dupã care îmi scoate ochii, ca si crestin am datoria sã-l iert. Dar sã-L ocãrascã ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sã-i mai vãd, dar domniile voastre cum vã rabdã inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii?
De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sã-i omorîti pe evrei si sã-i prigoniti, nu, ci ca sã-i plîngeti cã L-au lãsat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sã ne cãim acum pînã mai avem vreme, ca sã nu se întîmple sã se mînie Dumnezeu pe voi si sã ne lase din mîna Lui si sã pãtim si noi ca evreii si chiar mai rãu."

"Pe papa Romei sã-l blestemati, fiindcã el e cauza."

"Antihristul e unul papa, iar nu altul (adicã turcul n.n.) cel care e în capul nostru. Întelegeti cine, fãrã sã-i spun numele."

"Noi avem o poruncã ce spune sã anatematizãm pe oricine adaugã sau nu crede în ceva mic din cele pe care le-au legiuit Pãrintii Bisericii noastre." (Stupul Ortodox, 1999


Sfintul Cuvios Teodosie de la Pecerska (+1073)

"Pãzeste-te, fiule, de cei cu credintã strîmbã si de toate discutiile lor, cãci si pãmîntul nostru s-a umplut de ei! Numai cel ce trãieste în Credinta Ortodoxã îsi va mîntui sufletul. Fiindcã nu existã o altã credintã mai bunã, decît curata si sfînta noastrã Credintã Ortodoxã ... De asemenea, fiule, nu se cade sã lauzi o credintã strãinã. Cine laudã o credintã strãinã face la fel ca si cel care-si huleste propria credintã. Cine laudã credinta sa si pe cea strãinã e un fãtarnic si apropiat de erezie ... Dacã cineva îti spune: "Credinta noastrã si a voastrã este de la Dumnezeu", atunci, fiule, rãspunde-i asa: "Fãtarnicule! Cum pot fi amîndouã de la Dumnezeu? Nu stii ce spune Scriptura: Este un singur Domn, o singurã Credintã, un singur Botez. (Efeseni 4,5)
Asadar, fiule, fereste-te de acestia si întotdeauna apãrã-ti credinta ta! Nu te înfrãti cu ei, ci fugi de ei si întãreste-te în credinta ta prin fapte bune! ... Fiule, chiar dacã va trebui sã mori pentru credinta ta sfîntã, du-te cu îndrãznealã la moarte! Asa au murit si sfintii pentru Credintã, iar acum vietuiesc întru Hristos."(Patericul pesterilor de la Kiev, 1806)

Sfîntul Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (sec.X)
"Cea mai bunã comuniune este comuniunea în credintã si în dragostea cea adevãratã... Nu existã nimic mai minunat decît Adevãrul! Existã doar o singurã Bisericã a lui Hristos, apostoleascã si soborniceascã. Nu mai multe, nici mãcar douã. Iar celelalte sunt sinagogi ale celor ce viclenesc si sinod al rãzvrãtitilor. Noi, dreptcredinciosii crestini, acestea gîndim, asa credem, pe acestea le vestim. Este nevoie sã pãzesti toate fãrã nici o exceptie si, mai presus de toate, cele ale credintei. Pentru cã dacã ai devia cît de putin, pãcãtuiesti pãcat de moarte... Si acestea care au fost hotãrîte la Sinoadele ecumenice si de obste, trebuie ca toti sã le pãzeascã. Si toti cîti pãzesc cele pe care fie unul dintre Pãrinti le-a scris în chip particular, fie un sinod local le-a statornicit, au dreapta judecatã. Dar pentru cei care nu le primesc este înfiorãtoare neglijenta." (Epistola I cãtre papa Nicolae)

Avva Pamvo (sec.V)

"Ca iatã iti zic tie fiule, vor veni zile cînd vor strica crestinii cãrtile Sfintelor Evanghelii si ale Sfintilor Apostoli si ale dumnezeestilor Prooroci, stergînd Sfintele Scripturi si scriind tropare si cuvinte elinesti. Si se va revãrsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depãrta. Pentru aceasta Pãrintii nostri au zis: "Cei ce sunt în pustia aceasta sã nu scrie vietile si cuvintele pãrintilor pe pergament, ci pe hîrtii, cã va sã steargã neamul cel de pe urmã vietile pãrintilor si sã scrie dupã voia lor, fiindcã mare este necazul ce va sã vinã." Si i-a zis lui fratele: "Asadar se vor schimba obiceiurile si asezãmintele crestinilor si nu vor fi preoti în bisericã sã facã acestea?" Si a zis bãtrînul: "În astfel de vremuri se va rãci dragostea multora si va fi necaz mult. Nãpãdirile pãgînilor si pornirile noroadelor, neastîmpãrul împãratilor, desfãtarea preotilor, lenevirea cãlugãrilor. Vor fi egumeni nebãgînd seama de mîntuirea lor si a turmei, osîrdnici toti si silitori la mese si gîlcevitori, lenesi la rugãciuni si la clevetiri grabnici, gata spre a osîndi vietile bãtrînilor si cuvintele lor, nici urmîndu-le, nici auzindu-le, ci mai vîrtos ocãrîndu-le si zicînd: De-am fi fost si noi în zilele lor ne-am fi nevoit si noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de fetele celor puternici, judecînd judecãti cu daruri, nepãrtinind pe cel sãrac la judecatã, necãjind pe vãduve si pe sãrmani chinuindu-i. Va intra încã si în norod necredintã, curvie, urîciune, vrajbã, zavistie, întãrîtãri, furtisaguri si betie." Si a zis fratele: "Ce va face cineva în vremile si anii aceia?" Si a zis bãtrînul: "Fiule în acele zile cel ce îsi mîntuieste sufletul sãu mare se va chema în împãrãtia cerurilor." (Patericul Egiptean, pg. 209 cuv. 15)


Canonul 10 al Sfintilor Apostoli ~ "Dacã cineva s-ar ruga, chiar si în casã cu cel afurisit (scos din comuniune) acela sã se afuriseascã."

Canonul 45 al Sfintilor Apostoli ~ "Episcopul, presbiterul sau diaconul, dacã numai s-ar ruga împreunã cu ereticii, sã se afuriseascã, iar dacã le-a permis acestora sã sãvîrseascã ceva ca si clerici (sã sãvîrseascã cele sfinte), sã se cateriseascã."

Canonul 46 al Sfintilor Apostoli ~ "Episcopul sau presbiterul care primesc botezul sau jertfa ereticilor, poruncim sã se cateriseascã. Cãci ce întelegere poate sã fie între Hristos si Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?"

Canonul 47 al Sfintilor Apostoli ~ Episcopul sau preotul de va boteza din nou pe cel cu botez adevarat, sau de nu va boteza pe cel spurcat (cu botezul fals) de catre necinstitorii lui Dumnezeu, sa se cateriseasca ca unul ce-si bate joc de crucea si moartea Domnului si nu deosebeste pe adevaratii preoti, de preotii cei mincinosi ai ereticilor.

Canonul 64 al Sfintilor Apostoli ~ "Dacã vreun cleric sau laic intrã în sinagoga iudeilor sau a ereticilor ca sã se roage, sã se cateriseascã si sã se afuriseascã."

Canonul 6 al Sinodului V local de la Laodiceea (343) ~ "Nu este îngãduit ereticilor a intra în casa lui Dumnezeu dacã stãruie în eres."

Canonul 32 al Sinodului V local de la Laodiceea ~ "Nu se cuvine a primi binecuvîntãrile ereticilor, care sunt mai mult absurditãti decît binecuvîntãri."

Canonul 15 al Sinodului al Nouãlea din Constantinopol (861)
"Cei ce propovãduiesc public eresul sau îl învatã în Biserici, sã fie îndepãrtati de comuniunea cu credinciosii si afurisiti, ca unii ce fac schismã si sfãrîmã unitatea Bisericii."

Din cuvântul Sinodului al VII- lea Ecumenic (Niceea, 787)
"Sã nu faceti nici inovatie, nici omitere în Predania pe care am pãzit-o cu evlavie pînã acum. Deoarece toti cîti s-au pãstrat înlãuntrul Sfintei Biserici Universale, nu au primit nici adaosuri, nici omiteri. Si cu mare pedeapsã va fi condamnat cel ce va face fie adãugiri, fie omiteri."

Sinodul de la Constantinopol din anul 1724
"Cei care vor dezerta de la Ortodoxie si vor pãrãsi pãrintestile si dreptele dogme ale credintei si Predaniile obstesti ale Bisericii si vor decãdea si se vor îndepãrta cu inovatii si cu credinte absurde si cu obiceiuri eterodoxe si vor falsifica si vor mãslui adevãrul Ortodoxiei, acestia nici nu mai sînt, nici nu se mai numesc crestini cu adevãrat, ci se taie si se despart de totalitatea mãdularelor Bisericii si a crestinilor, ca niste eterodocsi si inovatori si se izgonesc afarã din sfîntul staul ca niste oi rîioase si mãdulare putrede."