Cunosc o persoana care, sub influenta educatiei ateiste din liceu, a inceput sa spuna ca nu exista Dumnezeu. Era o persoana inteligenta, cu un fizic placut, avea multa incredere in sine. A devenit din ce in ce mai aroganta si mai egoista si credea ca totul i se cuvine. Mama ei se ruga pentru ea si o sfatuia sa inceteze cu astfel de hule pentru a nu se convinge pe pielea ei de existenta lui Dumnezeu. Dar degeaba.

Dupa o perioada de succese pe toate planurile, a inceput sa aiba ghinioane dintre cele mai mari: in dragoste, pe plan social si profesional. Se simtea extrem de singura si de izolata si atunci a inceput sa-l caute pe Dumnezeu. Viata ei apoi s-a schimbat mult in bine si de atunci nu mai are curajul sa spuna ca nu exista Dumnezeu.

In Indreptarul de spovedanie scrie ca este o hula impotriva Preasfantului Duh sa sustii ca nu exista Dumnezeu.