Ne este foarte greu noua, celor din lume, sa spunem cum stau lucrurile cu plecarea in pustie. Pentru ca nu mergi in locuri deja stiute, batute de picior.
Evident, mergi de buna voie si nu silit. Insa, ai convingerea ca mergi spre a ta zidire si nu saracire primind indemnul de a pasi spre pustie. Raman la credinta ca e nevoie de chemare si aici. Alfel, nu iesi biruitor ci biruit. S-au spus lucruri minunate ce nu trebuie uitate: "sa nu crezi niciodata inimii tale, pentru ca e orbita de vechile impatimiri. Sa nu urmezi intru nimic judecata ta, sa nu hotarasti nimic prin tine insuti fara intrebare si sfat si sa nu gandesti sau sa socotesti ca parerile tale sunt mai bune si mai drepte decat parerile indrumatorului tau."
|