"De obicei la manastire ne ducem pentru ca avem o chemare; unii se duc in vizita si raman acolo. Mie mi-a zis o maica batrana cand m-am dus la Buciumeni (si e de la Parinti cuvantul acesta):
In manastire sunt trei feluri de oameni:
Oameni care au venit din dragostea de a fi cu Dumnezeu tot timpul; e o bucurie de a te ruga, o bucurie de a sluji, o bucurie de a fi cu El si atunci nu ai unde sa te duci, nu poti sa nu te duci. Acestia sunt oamenii care au vocatia simtita in mod limpede.
Oameni care nu s-au mai descurcat in lume, fie nu s-a maritat daca-i fata, fie ca baiat nu a avut curajul sa ceara pe nimeni de nevasta, fie nu a avut serviciu, nu s-a adapatat in lume unde oamenii sunt rai...
Si cei pe care i-a trimis vrajmasul ca sa incurce treaba acolo. Acum fiecare lucreaza, acolo-i ravna mare... Dar ce nu stie diavolul este ca Dumnezeu este stapanul tuturor si foarte multi din cei trimisi de diavol ajung calugari buni pana la urma.
Cum stim momentul? Fiecare il descopera in felul lui." - fragment din cartea "Mestesugul bucuriei", scrisa de Maica Siluana.
|