Ma regasesc oarecum in vorbele tale, sau cel putin te inteleg... Sa stii ca nu poti pretinde nimanui sa nu te judece, chiar daca tu nu vrei decat sa faci bine si nu gresesti nimanui cu nimic... E cam imposibil pentru noi oamenii simpli, sa nu avem pentru ce fi judecati de oameni in general, pentru ca nu suntem precum sfintii... Pentru ca avem credinta putina si apropiere de Domnul si mai putina, atunci ne doare, pentru ca nu-I cunoastem si nici simtim dragostea, si o vrem pe cea a oamenilor ...iar comportamentul oamenilor care nu Il cunosc pe Dumnezeu este absurd... ei nu cunosc firescul lucrurilor si vor sa-l pastreze in cele ce li se par lor bune, dar din cauza asta devin egoisti si absolut nepasatori fata de ceilalti... Trebuie sa renunti, daca vrei sa cunosti cu adevarat Intelepciunea, la "filosofia ta de viata"... Iti va lipsi prea mult Dumnezeu, si nu vei rezista singura impotriva tuturor... Ai nevoie de Dumnezeu, dar nu de un dumnezeu pe care il cunosteai tu de cand erai mica, pentru ca acela e doar in mintea ta... iar acum, prin propriile idei pe care ti le faci sau doresti sa fie adevarate, despre El, nu incerci decat sa-L evoluezi cumva la ceva care probabil nu te va mai dezamagi sau isi va pastra aceleasi atribute, precum frumusetea lucrurilor simple, sau bunatatea, pe care stii ca El le daruieste oamenilor ca sa se bucure, pentru ca asa e firesc... Trebuie sa privesti dincolo de atitudinea oamenilor fata de Biserica, si sa Il cauti pe Dumnezeu, la fel de sigura ca vrei Binele si Adevarul...
|