Exact ca si pe vremea lui Isus, Dumnezeu ne confrunta cu adevarul Sau, care este foarte incomod pentru multi.
La fel ca si iudeii, putini crestini vor da dreptate lui Dumnezeu si vor accepta Adevarul.
Cei mai multi presati de prejudecati, orgoliu personal sau onoarea "numelui familiei", vor nesocoti impacarea oferita, preferand sa-L rastigneasca, decat sa se lepede de greselile lor.
Ce este, de fapt, Noua Ordine Mondiala? In ultimii zece ani, sintagma «noua ordine mondiala» a cunoscut o larga circulatie in mass media occidentala odata cu «lansarea» sa de catre fostul presedinte american George Bush. In discursul din 11 septembrie 1990, pronuntat intr-o sesiune a Congresului american, George Bush rostea "profetic": «Out of these troubled times, our... objective - a new world order - can emerge... Today, that new world is struggling to be born, a world quite different from the one we have known» (Din mijlocul acestor timpuri tulburi, obiectivul nostru - o noua ordine mondiala - poate sa apara... Astazi acea lume noua se chinuie sa se nasca, o lume mult diferita de cea pe care o cunoastem). Intr-un alt discurs din 16 ianuarie 1991, fostul presedinte american se referea la o «noua ordine mondiala» in care «domnia legii sa guverneze natiunile», iar «Organizatia Natiunilor Unite, devenita credibila, sa-si foloseasca rolul sau de mentinere a pacii cu scopul de a implini promisiunea si viziunea fondatorilor Natiunilor Unite».In tara Statuii Libertatii, arhitectura Noii Ordini Mondiale, in care natiunile lumii, inclusiv Statele Unite, ar urma sa-si subordoneze suveranitatea unor organisme suprastatale internationale, nu a starnit entuziasmul general. Chiar inainte ca pruncul Noii Ordini Mondiale sa se fi nascut, distinsul senator Jesse Helms, presedintele importantei comisii pentru relatii externe din cadrul Senatului american, a tras un semnal de alarma: (15 Decembrie 1987): « examinare atenta a ceea ce se petrece in spatele usilor inchise arata ca grupuri de interese de pe langa Departamentul de Stat, Departamentul de Comert, marile centre bancare, marile retele mass media, universtitati, industria filmului, mari fundatii non-profit, actioneaza impreuna cu stapanii de la Kremlin in slujba a ceea ce unii numesc Noua Ordine Mondiala. Organizatii private precum Council on Foreign Affairs, The Royal Institute of International Affairs, The Trilateral Commission, The Darmouth Conference, The Aspen Institute for Humanistic Studies, The Atlantic Institute si grupul Bilderberge sunt puse sa raspandeasca si sa coordoneze planurile in vederea realizarii asa-numitei Noi Ordini Mondiale in marea finanta, marile centre de afaceri, cercurile universitare si guvernamentale [...] Astazi ideologia acestor grupuri se numeste globalism [...] Din punctul de vedere globalist, statele si granitele nationale nu mai conteaza. Filozofiile si principiile politice par sa devina o chestiune relativa. Chiar si constitutiile devin irelevante in exercitarea puterii. Libertatea si tirania nu mai sunt privite ca fiind in mod necesar rele sau bune, si in nici un caz nu sunt o componenta a politicii. Globalismul considera ca activitatile fortelor financiare si industriale trebuie sa fie orientate spre transpunerea in viata a proiectului unei singure societati globale. Aceasta se va realiza in principal prin convergenta sistemelor american si sovietic. Singurul lucru care conteaza cu adevarat pentru aceste grupuri este obtinerea de profituri maxime, profituri rezultate dintr-o practica pe care eu o numesc capitalism financiar, un sistem bazat pe doi mari piloni: indatorarea tarilor si politica de monopol. Acesta nu este capitalismul real, este drumul spre concentrarea monopolista a activitatii economice si spre sclavie politica».
Intr-o monumentala «istorie a lumii din timpurile noastre» (peste 1300 de pagini) intitulata «Tragedie si Speranta», aparuta in 1966 - Carroll Quigley, profesor la Universitatea din Georgetown, analizeaza modul si mijloacele prin care «coteria financiara internationala» si-a propus inca din 1914 «nici mai mult nici mai putin decat sa creeze un sistem mondial de control financiar in maini private in stare sa domine sistemul politic al fiecarei tari si intreaga economie mondiala.» Marturiile lui Carroll Quigley - (presedintele american Clinton i-a fost unul dintre studenti la Universitatea Georgetown) - sunt cu atat mai importante, cu cat Quigley se pretinde un «insider» al cercurilor de putere asociate finantei mondiale.
Ar fi gresit sa vedem in proiectul Noii Ordini Mondiale doar ilustrarea setei de putere si control a finantei mondiale. Proiectul n-ar fi avut nici o sansa de reusita daca, pe parcursul timpului, alte forte economice, politice si culturale nu l-ar fi sustinut, din calcul sau idealism.
Dintre toate acestea o contributie foarte mare il are si Ecumenismul. Unificarea religiilor... Stergerea identitatii nationale... prim falsificarea istoriei...etc
|