Am mai citit in cartea parintelui Serafim Rose "Drumul sufletului dupa moarte" si am gasit un fragment foarte interesant:
" Nu trebuie să înțelegem vămile în vreun chip material, ori să le cunoastem prin simțuri, ci -pe cât ne stă nouă în putință -în sens duhovnicesc si fără amănunte care, la feluriți autori si la felurite relatări ale Bisericii însăsi, sunt înfățisate în chipuri diferite, desi înțelesul vămilor este neschimbat, în esența ei."
Asemenea:
"Și când cineva a văzut sălasuri de aur în rai, în vedenii care au avut loc după moarte, Sf. Grigorie spune: „De bună seamă, nici un om cu bun simț nu va socoti această vorbire în mod literal …. Întrucât răsplata slavei vesnice se câstigă prin milostenii, se pare că este cu putință zidirea unui sălas vesnic din aur” (Dialoguri, IV, 37, pag. 241). "
Adica datorita milosteniilor "a castigat" omul vederea lui Dumnezeu la un anumit grad si acea vedere se socoteste ca un salas de aur.
|