Citat:
|
În prealabil postat de maria55
Are dreptate stefan ,cuvintul "frica" inseamna alceva decit frica lumeasca .
Eu stiu insa multi crestini care au frica de intuneric ,teama de a fi singuri etc.,dar si oameni lipsiti total de credinta pe care nu-i sperii cu nimic .Care o fi explicatia nu stiu . Parintele meu vorbea ceva de felul sufletului ,n-am inteles ...
Doamne ajuta !
|
Si cu iubirea cum ramane?
Adica iubesc din frica, sau mi-e frica din iubire?
Frica este o slabiciune omeneasca, ori, sfintii, pe ei ii luam ca exemplu, nu aveau frica pentru ca inima lor era plina de Iisus, adica de iubire, credinta.
De exemplu, ceea ce voi ati sustinut ca omul respecta regulile societatii din frica este adevarat. Numai de frica stie omul. Dar, exista si oameni neinfricati cum se spune, nu au frica de nimic si incalca tot ce se poate incalca, reguli, norme de convietuire, sisteme de valori. Pe ei ce-i intareste, nu credinta as spune. Acei oameni se spune ca nu au nici un Dumnezeu.
Dar sa mergem mai departe la Sfinti, la exemplul lor. Cei care au suferit, trupeste, nu au avut frica, atat de plina era inima lor de iubirea de Dumnezeu. Deci totusi, finalmente, frica trebuie scoasa din inima omului.
Iar parintele Cleopa spune ca in practica rugaciunii trebuie sa scoatem frica din inimile noastre, altfel ea ne este dusman.
Si mi se pare foarte normal, frica apartine omului, atunci cand omul se afla pe drumul catre Dumnezeu, frica dispare din el, pentru ca ea este proprie umanului din noi si este inlocuita de iubire.
Frica este un sentiment care inchide inima, iubirea o deschide, deci, nu vad cum pot coexista.