Dupa cum v-am mai spus, nu am citit carti religioase afara de Biblie, dar mi se pare anormal sa vorbim de credinta si de frica. O credinta puternica nu cunoaste frica. Tocmai aici e problema omenirii: ne e teama sa ne asumam propriile actiuni. Or,Dumnezeu tocmai asta ne cere. Veti vedea, dupa ce veti trece de faza de frica incipienta - adica atunci cand nu-l cunosti pe Dumnezeu (e ca atunci cand mergi in necunoscut iar omul e facut sa se teama de ce e nou)- ca nu se mai poate tolera frica. Frica de-a nu-l pierde pe Dumnezeu da in egoism, ceea ce nu e recomandat. Numai cand vom invata sa ne invingem teama si sa reactionam asa cum suntem in fata lui Dumnezeu vom progresa. Poate parea ciudat, dar numai cand te eliberezi de frica ajungi sa te cunosti mai bine pe tine insuti. Pentru ca Dumnezeu e ca o oglinda, iti arata cum esti de fapt. Insa numai daca ai curajul sa accepti sa te privesti in ea si sa te analizezi pentru a indrepta diformitatile.
Si ca sa inchei, in Biblie se spune: "Indrazniti, ca Eu am cucerit lumea" (mii de scuze daca citarea este inexacta).
|