Sper ca acest comentariu al meu sa nu fie cu suparare. Precizez dinainte ca nu ma iau de nimeni, dar consider ca numai prin discutii se poate ajunge la rezultate pozitive, caci mai multe capete dau o idee mai buna decat unul singur.
Asa ca imi dau si eu cu parerea.
dorinel 78: - intr-adevar, doamna cu lumanarile a gresit. Dar supararea dumneavoastra nu vine din putin egoism? Nu cumva, fara sa va dati seama, v-ati considerat important atunci? Legatura cu Dumnezeu se face oriunde si oricand, totul e ca noi sa avem gandul catre El.
- daca ar fi trait in ziua de azi, sfintii ar fi ajuns mai devreme sfinti. Ar fi avut parte de mai multe experiente condensate in mai putin timp. Probabil ar fi murit mai repede, caci Dumnezeu nu poate suporta atata suferinta. El nu e ala care da cu biciul si nu vrea sa ne vada tristi, dar nici incompententi. Ne da fiecaruia cat poate duce, nimic mai mult.
- minunile se fac prin oameni si numai atunci cand oamenii nu pot interveni apar cele "supranaturale". M-am intrebat si eu de ce? Mi-am dat seama ca Dumnezeu e discret si ca trebuie sa ne puna la incercare credinta. Daca fiecare om ar incerca sa ii ajute pe cei din jur, fara sa astepte rasplata, atunci ar fi o minune. Atunci am fi cu totii mai buni. Minunile nu apar decat cand e si credinta. Si apoi, nu s-au facut destule minuni in trecut? Cate ne-ar mai trebui ca sa credem? Eu consider ca in ziua de azi o minune ar fi de prisos. Tot nu am accepta-o si am cauta o explicatie "stiintifica". Dar minuni exista! Chiar Silverstar ne-a povestit una din miile de minuni care se intampla, dar pe care le ignoram.
maria55:- rugaciunea e comunicarea cu Dumnezeu. Atat. Daca un copil isi roaga parintele sa nu isi faca tema pentru a doua zi, parintele accepta? Evident ca nu! Pacatul si indreptarea lui sunt tema noastra, experienta pe care o dobandim pentru a capata intelepciune. Caci numai cand am ajuns la adevarata intelepciune ne-am atins scopul. E absurd sa crezi ca Dumnezeu te pedepseste pentru pacatele tale. O face cand nu esti constient ca n-ai procedat bine. Cand ti-ai dat sincer seama, si-a atins scopul. Numai cand esti convins ca ceva nu e bine nu mai repeti.
silverstar:- eu nu cred ca adevarata rugaciune e numai in manastiri. Daca omul acela care ne face painea, imbracamintea sau becul le face bine, sa fiti sigura ca el se roaga, chiar daca nu-si da seama. O rugaciune, in opinia mea, nu inseamna sa stai in genunchi la o icoana, ci sa te adresezi lui Dumnezeu sincer, convins ca El te aude.
Mi s-a intamplat sa vad un om care taia lemne si era atat de nervos pe Dumnezeu, incat a inceput sa-L injure. Sunt sigura ca Dumnezeu a apreciat mai mult vorbele lui decat ale unui fatarnic care isi citeste textele din carti in fiecare dimineata si in fiecare seara, doar pentru a se pune bine cu El. Poate parea ciudat, dar omul acela a avut curajul sa spuna sincer ce gandea, fara frica, fara a se gandi la consecinte. Desi injura, omul acela se ruga in felul sau. Cauta un raspuns la o problema. Si sunt sigura ca, pana la urma, Dumnezeu i-a raspuns. Pentru ca El asta isi doreste, sa Il intrebam de cate ori avem problema, de orice temeri, de orice suparari sau nelamuriri, dar fara sa ascundem nimic, nici chiar supararea fata de El. Numai prin comunicare se pot rezolva lucrurile, iar El stie asta (normal, nu?) Dar, ce e important, zic eu, rugaciunea nu trebuie facuta dupa tipic. Vorba parintelui Arsenie Papacioc: "tipic, tipic si la inima nimic."
|