eu nu sunt umbra nimanui si nici nu vreau sa fiu
Crezi ca suntem chiar asa importanti?
Mai bine sa crezi mintii altui om decât mintii tale. Fiindca celalalt are de obicei o vedere mai obiectiva a ceea ce se petrece cu tine.
Nu are absolut nici o legatura egoismul cu dreptatea poti fi egoist cat vrei si sa respecti regulile 100% astfel incat sa nu neindreptatesti pe nimeni.
Tu îndeplinesti dreptatea iudaica, care o împlineau si fariseii, nu pe cea a Noii Legi care spune sa pierdem tot pentru Hristos. Aceasta este noua regula.
Nu am fost mandra in viata mea ca mi-e scarba de oamenii mandri.
Mândria are nenumarate fete. Una din ele, poate cea mai grosiera, e îngâmfarea lumeasca dar sunt altele mult mai disimulate care amagesc si calugarii cei mai experimentati, darmite niste neasceti ca noi. Chiar si când ne credem smeriti ne mândrim. Mândria este o îndulcire cu propria persoana, multumire de sine.
Majoritatea suntem niste la nivelul inferior altfel eram ingeri deja, si daca ne mai si laudam devenim si mai nesuferiti.
Nu poti înfrânge mândria cu astfel de speculatii rationale ci numai cu asceza desavârsita. Si nu e ceva ce înfrângi o singura data ci necontenit (daca te lupti din rasputeri), pâna la mormânt.
Daca porunca e sa fim sfinti toti atunci imi pare f rau ca am aparut, nu vreau sa exist,nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa exist sau nu, mi se cer lucruri clar peste toate puterile mele.
Si daca vrei sa nu mai existi crezi ca scapi de existenta? Eu crde ca nu. Nu te mai contra cu Dumnezeu (observa ca si felul cum o faci e copilaresc, observa acel "daca") ca nu stii ce faci. Stii tu mai multe ca Dumnezeu ca sa poti alege?
In purgatoriu e posibil sa fie mai suportabil decat in unele situatii de pe Pamant in special viata nedreapta in corupta romanie.
Daca te autosugestionezi ca exista purgatoriu nu înseamna ca el si ia fiinta. Iar România e o tara mai buna ca cele din vest, SUA, Canada, UE, asta spuneam.
Nu cred ca pot sa imi croiesc nici un drum propriu dar ma gandesc normal la limitele suportabile ale drepturilor omului pe care D-zeu ar trebui sa le respecte inainte sa ne ceara lucruri peste puterile noastre!
Iar diferentele astea temporare legate de conditiile viatii intregi de pe Pamant cu care te
Desi în mesajul de ieri cereai ca lucrurile sa fie facute cu logica. De ce nu faci acelasi lucru si tu? De unde stii tu care sunt limitele tale? Omul poate suporta orice suferinta, atunci când depaseste gradul de suportabilitate lesina (în cazul suferintelor fizice, care sunt cele mai grele). Iar suferinta e data cu un scop, spre binele nostru, spre dobândirea vesniciei. Noi suntem bolnavi, incapabili sa cuprindem vesnicia dar nu stim asta iar suferinta, desi aparent (pe moment) ucigatoare, ne vindeca daca e rabdata în numele lui Hristos.
nu ma contrazic nicaieri egoismul il am din nastere nu la cererea mea si lupul isi schimba parul dar naravul ba.
Eu cred ca poti sa procedezi si fara egoism.
|