Nu mai dragutzul-flavi nu te taie nimeni in iad cu ferastraul.
E explicat foarte clar invatzatura sfintzilor parintzi in legatura cu iadul de parintele Dumitru Staniloae in articolul citat.
Focul care chiar exista si care arde cumplit e focul poftelor noastre nevindecate .
Aici tre sa intzelegem ideea de pofta - si toate poftele vin din sufletul omului.
Dar nu numai acesta este chinul.
Tartarul cel cumplit si de gheatza ce altceva sa fie decat urmarea egoismul nostru de ne lega prin caldura dragostei de Dumnezeu si de fratzii nostri (cunoasterea personala a lui Dumnezeu o au numai marii sfintzi - la mireni se cere iubirea de fratzi in special ca ei nu prea au cum sa cunoasca personal pe Sfanta Treime - de aia se si zice caci calugarii in Rai se duc intr-o lumina mai mare).
La rugaciunea Sfantului Vasile cel Mare de astazi zicea ca avem nadejde catre Dumnezeu sa ii slobozeasca pe cei din iad care sunt cuprinsi de "intristatoare apasari".
Acolo ii pare rau omului cu o tristetze coplesitoare de timpul pierdut (pentru ca ar fi putut sa il foloseasca pentru a agonisi o mai mare putere de cunoastere a Bunului Stapan sau mai multe legaturi de dragoste cu fratzii sai).
Si in general de tot ce a facut si l-a despartzit de Dumnezeu si de fratzii sai.
Biserica Ortodoxa arata foarte clar in ce consta iadul:
in neaflare linistii sufletului pe celalalta lume si nu intr-un foc creat de Dumnezeu care arde pe pacatos.
Ca de aia se si roaga "fa odihna Doamne sufletelor adormitzilor robilor tai".
Iar in legatura cu vamile care o fi rolul diavolilor stiut fiind ca Dumnezeu ii iubeste pe totzi si doreste ca totzi sa se mantuiasca?
Pai ce inseamna diavol?
Oare nu barfitor (sau acuzator)?
Diavolul in judecata de o suferim pe celalta lume are rolul de a ne arata pacatele noastre ca macar atunci sa ne smerim...(e "avocatul acuzarii").
(judecata fiind facuta de propria noastra constiintza).
|