Citat:
În prealabil postat de vsovi
exista o falsa smerenie, la mine cel putzin care brusc se sminteshte in asha hal incat face fie o suicigashie fie o spurcaciune ca sa dovedeasca cat este de smerit caci altfel nu se poate linishti... groaznic cand m-apuca fiindca nu o prea pot opri... un fel de cautare de lauda de la oameni ce shi-o primeshte el in mod impunator primindu-se pe sine, asha ca o lumina sau o naluca sau ceva in ascuns, un fel de autobarfa ce culmineaza cu acea falsa smerenie trufashe ca shi cum ai atinge un nerv shi atunci sminteala fiind paroxistica cere fie ssuicigashie fie spurcare pentru a-shi auto-dovedi vrednicia smerenie... nasol rau de tot...3x???:(:(
|
:D Toti o avem... primul pas e facut, adica identificarea ei - in sens duhovnicesc, asta nici nu e posibil decat cu ajutor de la Dumnezeu, adica sa ne vedem asa cum suntem.. deci e important ca macar nu ne ascundem dupa deget. Acum, daca o spovedim de cate ori o simtim, ar trebui sa scapam de ea.