Buna tuturor.Sunt deja mai mult decat inspaimantata citind ....ce am citit pe forum. Sunt un om simplu si ca orice om simplu incerc , pe cat imi sta in putinta sa fac mai mult bine decat rau, dar, recunosc , nu imi iese de fiecare data. Mai si meditez din cand in cand ,la cat de pacatoasa sunt...Imi mai folosesc chakra inimii cateodata in incercarea de a fi mai buna si rad frecvent de mine insami pt ca uit atat de repede sa iert,indiferent din ce directie abordez iertarea....Dar mai presus de toate ereziile mele , cred,CRED din toata fiinta mea in Dumnezeu. Iar cativa aici m-au speriat si m-au mahnit....eu credeam ca a fi crestin inseamna a iubi si nu a judeca....Eu credeam ca Iisus inseamna dragostea neconditionata, atotputernica tocmai prin desavarsirea ei.Eu credeam ca lectia crestinismului este iubirea si toleranta,si nu dogme care arata cu degetul catre altii, ci intelegere si intelepciune....Dumnezeu,asa cum m-a invatat pe mine bunica mea, are o singura lege,miraculoasa si de nezdruncinat, cea a dragostei de oameni....Iar credinta asta a mea, indiferent cate alte legi imi vor arata pamantenii, imi va ramane nezdruncinata....Pt ca atunci cand iubesti ,nu poti decat sa te indrepti cu toata fiinta catre cei asupra carora reversi toata caldura inimii tale, mahnit sau nu, ii inveti , ii iubesti si de multe ori , te sacrifici pe tine pt binele lor, depasind prin iubire toata durerea si dand sansa dupa sansa...Iar daca Dumnezeu este petru noi, atunci cine este impotriva noastra???????
|