Ma iertati ca indraznesc...
mi s-a intamplat de foarte multe ori sa gandesc rau despre cineva care ori mi-a adresat vreun cuvant urat, m-a jignit in vreun fel, mi-a facut vreun rau de orice natura...mi s-a intamplat sa-l ocarasc in gandul meu (sunt prea timida sa o fac si cu glas tare, multumesc lui Dumnezeu), sa-mi fac o parere proasta despre el, sa-l consider un om..nu chiar bun. Si la scurt timp dupa aceea mi-a fost dat sa aflu ce necazuri se petreceau si in viata acelui om, ce-i macina sufletul...sau sa-l vad facand vreun lucru demn de toata admiratia. Si am invatat ca nimeni nu poate sti ce e in sufletul altuia, si deci nu am de ce sa ma supar sau sa urasc, pentru ca nu pot cunoaste omul. Oricine e in stare de o fapta buna, trebuie doar sa i se ofere prilejul.
Mi s-a demonstrat de multe ori ca daca ofer iubire, mi se intoarce un zambet. Si chiar daca nu primesc nimic inapoi, macar nu am povara urii pe suflet.
E asa de fumos sa ierti, sa iubesti! Si chiar daca esti ranit, cel mai bun balsam tot iubirea este! Gandul ca neraspunzand la rau cu rau este bine placut in ochii lui Dumnezeu, si ca inima ti-i plina de iubirea Lui... cum poate cineva sa dea asa o comoara pe un suflet intunecat de ura?!
|