Dar tot Dumnezeu insusi a fost Acela care - in vremile profetice, cu sapte sute de ani inainte de Hristos - a aratat ca va veni vremea cand El isi va alege preotii nu numai din semintia lui Levi si din urmasii lui Aaron, ci, in general, dintre credinciosi: "...iata, vin sa strang la un loc toate popoarele si limbile. Ele vor veni si vor vedea slava Mea, si le voi da un semn (Sfanta Cruce). Si pe cei scapati cu viata ii voi trimite catre popoare... si ei (sfintii apostoli) vor vesti neamurilor slava Mea si din toate neamurile vor aduce pe fratii vostri prinos Domnului... in sfanta cetate a Ierusalimului... Si din ei vor lua preoti si leviti, zice Domnul" (Isaia, 66, 18-21).
Sa vedem acum in ce fel a fost instituirea si asezarea de catre Mantuitorul a preotiei Noului Testament si cu ce puteri a inzestrat El aceasta preotie noua si desavarsita, care este dupa randuiala lui Melchisedec, fiindca slujeste lui Dumnezeu cu paine si cu vin (Evr., 7, 1-3).
Hristos, fiind sfarsitul Legii (Rom., 10, 4) si venind in lume, a asezat mai intai noua preotie, pentru ca, odata schimbata preotia, numaidecat trebuie sa aiba loc si schimbarea Legii (Evr., 7, 12). Deci, intai s-a randuit preotia si apoi Legea. Dar iata cum a instituit si a asezat Hristos ierarhia preotiei Legii Domnului (Noului Testament). El Si-a ales din multimea uceniciilor mai intai doisprezece, pe oare i-a numit apostoli (Luca, 6, 12-16; Matei, cap. 10; Marcu, 3, 13-19), si apoi alti saptezeci de ucenici (Luca, 10, 1-24). Mai tarziu, apostolii au asezat in Biserica si sapte diaconi (Fapte, 6, 3-6). Pe cei doisprezece apostoli Mantuitorul i-a invatat cum sa boteze, iar ei botezau poporul chiar in timpul cand Domnul propovaduia Evanghelia, caci se spune: "Desi Iisus nu boteza El insusi, ci ucenicii Lui" (Ioan, 4, l-2). Pe acesti doisprezece apostoli i-a invatat cum sa unga pe bolnavi cu untdelemn si sa scoata demonii din oameni (Marcu, 6, 7-13; Iacov, 5, 14-15). Pe acesti doisprezece apostoli i-a invatat cum sa se roage si sa faca frangerea painii - Liturghia de astazi (Matei, 26, 26-28; Marcu, 14, 22-23; Luca, 22, 19-20). Apostolilor, dupa inviere, timp de patruzeci de zile li S-a aratat adeseori si i-a invatat cele pentru imparatia lui Dumnezeu. Peste cei doisprezece apostoli, in ziua dintii a saptamanii (Duminica) la cincizeci de zile dupa Inviere (Cincizecime) S-a pogorat Duhul Sfant in chip de limbi de foc, imbracandu-i cu putere de sus, spre a propovadui Evanghelia lui Hristos (Luca, 24, 48-49; Fapte, 1, 5; 2, 1). Pe cei doisprezece apostoli i-a trimis, dupa Inviere, sa faca ucenici din toate neamurile, sa-i boteze in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh si sa-i invete sa pazeasca cele ce le-a poruncit (Matei, 28, 19-20). Dupa pogorarea Duhului Sfant, inmultindu-se numarul crestinilor, sfintii apostoli - din indemnul Duhului Sfant - au randuit, prin rugaciune catre Dumnezeu si prin punerea mainilor pe capul celor alesi - hirotonie - darul diaconiei, al preotiei si al episcopiei (arhieria), ei mai numindu-se prezbiteri sau batrani (Fapte, 6, 1-6; 8, 14-17; 13, 1-3; 14, 3; 20, 17-28; I Petru, 5, 1-4; Apoc., 1, 6; 5, 10; II Tim., 1, 6; I Tim., 5, 14). Episcopilor hirotoniti (Filip., 1, 1) li s-a poruncit sa hirotoneasca dintre crestini pe unii diaconi si preoti, iar pe altii la treapta episcopatului (Tit, 1, 5; I Tim., 5, 21-22 ; 3, 1-13; Tit, 1, 6-7). Pe acesti episcopi si preoti ii numeste Dumnezeu si "slujitori" si "iconomi" (ispravnici) "ai Tainelor lui Dumnezeu" (I Cor., 4, 1; Tit, 1, 7), robi pusi peste alti robi (Matei, 24, 45). Acesti apostoli, numiti episcopi si preoti, sunt lucratorii carora le-a incredintat Domnul via - lumea crestina - sa o lucreze, in locul celor din Lumea Veche (Matei, 21, 33-43). Acesti episcopi si preoti sunt slugile ce pregatesc masa si amesteca vinul si cheama lumea la mantuire (Prov., 9, 2-6). Acestia se mai numesc si parinti si invatatori (I Cor., 4, 15). De acestia au crestinii porunca sa asculte si sa faca cele ce ii invata, caci acestia vor da socoteala pentru sufletele lor (Evr., 13, 17 ; I Tes., 15, 12-13). Pe acesti episcopi si preoti ii numeste Domnul Hristos "sarea pamantului" (Matei, 5, 13). Acestora le-a dat Hristos-Dumnezeu puterea de a ierta pacatele Celor ce vor mantuirea sufletelor (Ioan, 20, 19-23; Fapte, 19, 18). Acestia au cheile imparatiei cerurilor si puterea sa incuie si sa descuie, sa lege si sa dezlege (Matei, 16, 18-19). Acestora le este dat sa cunoasca tainele imparatiei cerurilor (Matei, 13, 10-11). Despre acesti episcopi si preoti s-a proorocit da vor fi preoti ai lui Dumnezeu, imbracati cu mantuire (Ps. 131, 16; Ier., 23, 3-5). Cu acestia S-a fagaduit Domnul Hristos a fi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului (Matei, 23, 20).
|