Poi este vorba despre legenda ingerilor ce stateau in fatza lui Dumnezeu si tzinutul lor se intindea intre Dunare si Don si intre Marea Neagra si Tzarile Baltice, si tzinutul lor era Pamantul de Mijloc, un tzinut de legenda, unde tronul si imparatul acestor tzinuturi era printre altele si cupele de aur din care doar Dumnezeu beea Ambrozie... Asha era in negura indepartata a timpului, si era straja pamantului, si cel ce totusi nu a reushit sa biruie, si este cel ce a chemat pe Dumnezeu la el, adica cel credincios... Un taram de basm si de legende, un taram tradat sau mult prea invadat si distrus ce se intindea de la ciocanele lui Thor pana la Sageata Vazduhului a vechii Dacii... ce fiind trasa din arcul de Aur strabatea vazduhul peste Marea Neagra... Iar fiind trasa spre frig lovea steaua de dimineatza, adica mai tarziu redenumita Steaua Polara... Dar acele vremuri ale pamantului au trecut si lucrurile s-au schimbat iar a reface tzinuturile arhetipale chiar daca nu este in zadar poate ca nu-si mai are rostul...
|