Citat:
|
În prealabil postat de MariaB
sfintenia nu are a face cu cadrul dogmatic...
|
Sfintii nu sunt niste naivi, ci oameni foarte lucizi, capabili sa discearna intre adevar si fictiune. La ei nu este o cunoastere din carti, ci din experienta. Un sfant poate recunoaste daca o anumita cale spirituala este legitima/valida.
E.g.
Sfantul Ignatie Briancianinov, citind "Exercitiile spirituale", spune despre Ignatiu de Loyola ca era inselat de diavol. Si argumenteaza de ce (vezi "Despre inselare"). Nevoitori inselati de diavol au existat (si exista) si printre ortodocsi, numai ca ei nu sunt proclamati sfinti. Sfintii sunt cei care au reusit - cu ajutorul lui Dumnezeu - sa infranga pe diavoli, sa le cunoasca mestesugul, sa-si dea seama ce experienta vine de la Dumnezeu si ce vine de la cel rau.
Ce reiese de aici? BRC si-a pierdut dreapta socoteala, nu mai stie sa recunoasca experientele autentice, nu mai poate sesiza frauda duhovniceasca. Medjugorie, Fatima, s.a. (am auzit ca si in Transilvania a avut loc nu stiu ce vedenii printre carismaticii catolici) sunt alte exemple.
Dar ce mai conteaza, cand pentru BRC pe primul plan este comuniunea cu "Sfantul Parinte Papa" si mult mai apoi autenticitatea vietii duhovnicesti! Falsitatea "infailibilitatii" se vede si din roade: dogme gresite, spiritualitate indoielnica, modele discutabile.