Nu despre justitia omeneasca (cu paradoxurile ei!) putem discuta, spre edificare, aici. Este limpede că putem să cădem, uneori, sub incidenta legilor imperfecte, să interferăm în drepturi si/sau obligatii cu unii dintre semeni, apelînd în asemenea de nedorit situatii la arbitrajul uman.
Însă preocuparea de căpetenie consider c-ar trebui să ne fie ce vom răspunde la judecata particulară si generală; cît anume ne-am implicat profesional si omeneste în viata cetatii, ce atitudine am avut fată de cei aflati în felurite suferinte, cum am aplicat cotidian Sf. Scriptură...
Cazul părintelui Corogeanu si al maicilor de la Tanacu nu numai că a bulversat mass-media, dar a fost pus si în scenă de Andrei Serban la Teatrul Odeon (spectacolul încă nu l-am văzut, dar R. Bucuroiu îsi împărtăseste impresiile favorabile în numărul din iunie al revistei "Lumea credintei").
Încă o dată, as cere mai multă atentie fată de tentatia judecării semenilor, fată de grăbirea venită mereu de la diavol de a ne (ante)pronunta, de a ne încăpătîna să rămînem la anumite opinii, mai ales dacă, documentîndu-ne mai mult, am putea ajunge la cu totul alte concluzii decît cele initiale.
|