Pe mine discursul frumos al lui emanuel ma unge la suflet; dar pe undeva ma doare ca in loc sa cultivam dragostea in aproapele, trebuie incontinuu sa ne luptam cu surzenia lor. Este o vreme de lupta, dar Dumnezeu ne mai maingaie cu perioade de liniste si din acestea nu am prea avut in ultima vreme si drept sa va spun le cam duc dorul.
Ma bucur in mod special ca avem colegi de forum de la care avem de invatat si care nu sunt zgarciti cu invataturile, fapt pentru care le multumesc.

Ma intreb, daca modul catolicilor de a accepta, fara replica sau semn de intrebare, ceea ce li se spune de la Roma, se poate incadra la "ascultare".
Mie imi aduce aminte, iertata-mi fie comparatia, de sedintele din vremurile de rastriste, cand nu aveai voie sa misti in front. E o parere pe care mi-am facut-o strict din mesajele citite aici, nu altfel.