Andrei_sunt: implica consecinte mari si importante

Credinta implica intr-adevar consecinte mari si importante. Putini isi dau seama de acest lucru atat de timpuriu, deci un plus pentru tine, Andrei. Desi nu-ti stiu varsta, presupun ca esti tanar.
Vad ca folosesti multe argumente rationale; problema e ca credinta isi are locul in inima nu in creier. Desteptaciunea omului e cauza pentru mandrie, iar cel mandru nu va crede in Dumnezeu, devreme ce crede in propria capacitate intelectuala. Dar Dumnezeu stie acest lucru si atunci cand considera El, ca meritam sa credem, ne aduce intr-o stare de smerenie necesara credintei; adica ne loveste cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. Sunt si oameni care cred fara a fi trecut printr-o criza, fara sa fi avut o pierdere in viata lor, o boala sau o nesansa care sa-i fi marcat; pe acestia ii admir, eu insa ma numar printre primii amintiti.
Trebuie sa te intrebi ce iti ofera credinta. Mie mi-a oferit o mai mare intelegere a lucrurilor; nu neaparat din punct de vedere stiintific, ci din punctul de vedere al Creatorului. Am inteles ca nicicand nu mai sunt singura, caci Il am pe Dumnezeu, Care ma iubeste si tot ceea ce-mi da, cu efect aparent bun sau rau, e spre binele meu. Dupa ce am descoperit binele, care se ascunde in spatele oricarei nesanse, am inceput sa ma bucur ca nu-mi reuseau incercarile mele, stiind, ca Dumnezeu mi-a pregatit ceva mai bun decat ma gandisem eu. Credinta e ca un mozaic: descoperi zilnic cate o fateta si imaginea se intregeste; pe masura ce imaginea capata contur, incepe sa capete si profunzimi. Totul se aseamana cu o adevarata calatorie pana in inaltimile Cerurilor si pana in absurile inimii proprii, care colcaie de pacate; pacate care alta data ni se pareau motiv de mandrie si prilej de bucurie.
Intr-adevar credinta este prilej de schimbare a fiintei noastre telurice in fiinta indumnezeita, conform intentiei Creatorului nostru. Iar rasplata inca din aceasta viata este pe masura.
Dar cum sa ajungi la acesta credinta? Cu ajutorul lui Dumnezeu si prin Sfintii Lui.
Ai auzit de Sf. Calinic? Moastele lui se afla la manastirea Cernica. Pe racla lui este un afis pe care scrie: aseaza-te in genunchi si plangi. Apele se revarsa si rauri de lacrimi tasnesc din ochii celui ingenunchiat. Sunt ape care spala si netezesc drumul pentru salasluirea Duhului Sfant in sufletul omului. Dupa aceea nu mai esti acelasi; vegheaza insa ca sa nu revii la starea de dinainte. Roaga-te si increde-te in Dumnezeu, fara de Care nimic nu suntem. Rugaciunea de dimineata si de seara sa-ti inceapa ziua si sa ti-o incheie; iar un "Doamne ajuta" spus in timpul zilei, sa te tina cu gandul aproape de Dumnezeu. Asculta de constiinta ta pana...iti vei gasi un duhovnic, care te va sfatui cu adevarat de bine, nu asa ca mine.
Alegerea este a ta, in ce parte vrei s-o iei.