In urma cu cativa ani, am gasit scrise intr-o carte alcatuita de un medic cateva cuvinte referitoare la importanta iertarii greselilor aproapelui pentru mentinerea sanatatii. Trecusem prin cateva situatii neplacute si aveam o lista intreaga (imaginara, fireste) cu pacatele altora, iar eu ma spovedeam in mare graba si ma bucuram daca preotul nu ma intreba prea multe. Dar atunci ma confruntam cu o boala grava si eram obligata sa incerc totul pentru a ma insanatosi. Asa ca, fortata de duhovnic, mi-am cerut chiar iertare de la unii dintre cei care mi-au gresit. Pe altii i-am ,,amnistiat" in gand. Apoi am inceput sa-i trec la Sfanta Liturghie. Dupa vreo cinci ani, una dintre persoanele respective si-a cerut iertare de la mine. A fost un exercitiu duhonvnicesc cu gust amar la inceput, ca orice doctorie, dar care mi-a adus multa bucurie dupa aceea.