costel, eu ma refeream strict la pregatirea profesionala a preotului. Volens nolens el, prin natura meseriei sale, trebuie sa stie mai multe, in ce preiveste ispitele si pacatele, decat un om oarecare. Asta nu-l face mai putin pacatos, dar il face sa fie mai pregatit sa recunoasca o ispita venind asupra lui, adica sa o radiografieze urgent si totodata sa stie ce are de facut; il ajuta sa stie cum, cand si cat sa sanctioneze pacatul, spre indepartarea de el. Simtind ispitele pe pielea lui va sti cu atat mai bine sa povatuiasca pe altii. Preotul trebuie dealtfel si el sa se spovedeasca, chiar mai des decat noi, ceilalti oameni.
Ori ceilalti oameni, daca nu au traditia din familie, nu stiu neaparat sa recunoasca un pacat de care sunt ispititi; nu stiu nici sa se apere si nu stiu nici sa se spovedeasca de fiecare data pentru a se restaura, incazul in care nu au duhovnic.
Despre cunoastere Sf. Ap. Petru spune ca se afla pe locul 3 dupa credinta si fapte bune; deci nu e chiar cantitate neglijabila, chiar daca unora, datorita curatiei inimii nu le-a fost necesara pentru a se mantui. Dar noi suntem mai rationali, din pacate, si atunci avem nevoie de aceasta cunoastere, mai ales daca suntem intelectuali si mandria s-a cuibarit adanc si temeinic in inimile noastre.