Citat:
|
În prealabil postat de panaghia
mama mea nu are nimic cu credinta,ba chiar mai si posteste insa nu intelge sensul profund al unei gandiri cu adevart crestine si pt ca ea nu intelege sunt facuta proasta sau nebuna.nu vreau decat sa mi se vorbeasca cu respect macar atat si un pic de blandete nimic mai mult.Toata viata adica pana la 23 ani cat am in prezent am incercat sa ma zbat sa le arat felul meu de a gandi si sa motivez de ce fac anumite lucruri,insa nu m-am ales decat cu <nebuna>,nu ma asculta nimeni,nu interesa pe nimeni ceea ce simt iar pe mine ma durea toate astea,eram cea mica si nebagat in seama.Problema e ca am ramas cu traume dupa toate astea,adica complexe,din care m-a scos sotul si o buna prietena din astea insa urme au ramas,iar acum am inceput sa cersesc pana la ultimul strop d eiubire din partea ei,incercand sa ii fac pe plac insa cu cat ma stradui cu atat sunt mai atacata si tind s acred ca pana la urma va omori si ultima picatura de iubire si se va rupe totul.
|
Nu pune totul la suflet. Decat sa faci vreo greseala sa-ti urasti mama mai bine las-o in pace si vezi-ti de familia ta. De multe ori timpul le rezolva pe toate. Au fost mame si mai rele... si tu ai zis-o ca ai luat-o pe calea bisericii. Asta-i calea bisericii. Gandeste-te ce zicea mama ta daca mergeai la manastire. Spune-i sa zica mersi ca nu ai mers la manastire ca sa-si dea seama ca inca te mai are pe langa ea si ca se putea si mai rau pt ea.