Citat:
|
În prealabil postat de Kora
Iar relativ la depresie, pt ca nu te simti suficient de bun(mai ales cand o mai dai in bara, ca om esti) si nu le faci pe toate chiar dupa dogma...recunosc ca am trait acest sentiment chiar azi si din plin, pana la lacrimi...
Mi-am revenit spunandu-mi ca pana la urma , trebuie sa incerc sa fac macar ceea ce crestineste si uman e "basic" , respectiv sa nu fac rau,restul ...sunt convinsa ca sunt mii, zeci de mii de oameni de zeci de mii de ori mai buni decat mine, oameni care merita viata vesnica in fiecare clipa,elita crestinismului...
Un singur lucru ma insenineaza, ca, la fel ca si ei,doar ca intr-un mod mai primitiv, si eu il iubesc pe Domnul...Iar asta m-a incalzit si m-a linistit...Dragostea e lectia prin care invingi orice temere.
Iar daca eu nu pot da decat un pahar cu apa acum,poate ca intr-adevar doar atat pot da.
|
Foarte mult m-am regasit in spusele tale si asta ma incurajeaza la randu-mi foarte mult. Intradevar, dragostea invinge teama, iar lacrima ne purifica, ne inalta deasupra celor zilnice si pana la urma, trecatoare, atat de trecatoare. Frica gandului de a nu gresi si a neputintei de moment, ne poate intrista, dar pana la adevarata depresie e o cale tare lunga. Si COSTEL, a punctat excelent si daca stam bine a cugeta, avandu-L permanent pe HRISTOS in noi , lucrurile nu au cum sa evolueze intr o directie gresita, ci din potriva.