Draga literar, eu am 3 copii (7; 4; 2 ani) si stau acasa de 8 ani de zile. Sa sti ca nu-mi e deloc usor si s-au iscat tot felul de pr din cauza asta, ca eu nu fac nimic in viata, ca nu ma gandesc la viitor, ca nu am idealuri etc. Sa stii ca la inceput am suferit enorm spunandu-mi-se asa ceva de catre sot, dar am invatat sa tac si sa nu le mai iau in seama. Eu cu 3 copii nu fac fata fizic sa am un serviciu iar sotul meu nu intelege asta. Si eu ma gandesc la tot ce am spus mai sus dar pur si simplu nu fac fata la mai mult. Numa cand ma gandesc la a ma duce la serviciu si copiii mei sa stea prin cresa si cel mare sa stea singur in casa pana apar eu sau sotul de la serviciu. E crunt cand ma gandesc la asta. Dar Dumnezeu stie ce vreau ca vreau si serv dar in acelasi timp sa fiu si cu copiii. Dar nu am ajutor din exterior prea mult. Si singura solutie e o bona, dar eu nu pot accepta ca o straina sa-mi creasca copiii. Prefer sa stau acasa sa-i cresc eu si sotul sa zica multe si marunte ca oricum Dumnezeu le stie pe toate si iti da tot ceea ce ai nevoie si cand vei fi batran la fel va fi daca ramai in credinta. Dumnezeu le aseaza pe toate cum trebe si-ti da tot ce e nevoie. Iar eu stiu ca nu pot fi o femeie de cariera, pt mine FAMILIA e totul.
|