Sigur, e dureros ceea ce ne spui panaghia, e ca si cum te-ai atinge de jar si trebuie sa te retragi. Dar am citit un articol minunat pe acest site, al parintelui Miron Mihailescu " ...Iti aduci aminte al cui este cel din fata ta si iti arzi rapid reactia negativa. In felul acesta, scanteia se transforma in tendinta de bunatate cu care poti merge mai departe. Cand simti ca ai reusit si ai cauterizat ascutisul raului, inima ti se odihneste in bucuria biruintei, nu ca o apreciere ce ti-o aduci tie, ci intr-o fireasca bucurie ca ai putut, cu bine, trece peste ceva. Preluand mentalitatea lui Hristos, iti vine asa un drag de omul ce te necajeste incat, pur si simplu, ramai uimit! Nu mai iei in considerare ca ai avut divergente, nu mai tii cont de nimic. Daca colaborezi direct cu Cel ce te-a invatat sa faci binele, iti dai seama ca nu tu il ai pe omul care te necajeste, ci l-a daruit Cineva lui insusi. Omul striga furios la tine, de parca ar spune: "Tu nu vezi al Cui sunt?" (asta trebuie sa auzi tu in taina, dincolo de vorbele jignitoare ce ti le adreseaza). Sa-ti fie drag de el, cum nu se poate mai drag! El iti adreseaza vrute si nevrute, incruntat, iar tie iti este drag, dumnezeieste drag si nu poti sa i-o spui, e un secret al tau, ce-1 traiesti numai cu Dumnezeu. Doamne, ma gandesc cat de gingas lucru avem de facut noi, cei care suntem pusi in aceasta postura de a lamuri ca, relatia intre tine si aproapele, este dumnezeiasca si sa nu ramai pe punctul tau de cadere, netratat si necontrolat. "
|