Citat:
|
În prealabil postat de denissa
Nu sunt de acord ca un om care nu crede ar trebui sa ii ceara Lui Dumnezeu semne prin care sa il faca sa creada...pai daca toti i-am cere semne Lui Dumnezeu ar insemana sa reducem credinta doar la o baza strict rationala din care sa porneasca convingerea. Consider ca ar trebui sa pornim in cautarea "argumentelor" cu rugaciunea: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".
|
Denissa, Andrei a zis ca nu e ateu, ci doar ca trece printr-o perioada de framantari si intrebari. Deci mi-a lasat impresia unui om care se poate raporta la Dumnezeu.
Eu nu am zis sa ii ceara semne. Am zis sa ii ceara sa il ajute, sa stea de capul Lui pana primeste ajutor, sa Il provoace pe Dumnezeu la un raspuns. Raspuns poate insemna simpla iesire din aceasta stare, sau taria de a o rabda - nu neaparat un semn. Ii sugeram sa nu stea framantandu-se ca si cand ar fi singur pe lume, pentru ca are Cine sa il ajute, daca isi ia curaj sa apeleze la El. Vorbind despre depresia la calugari, Maica Siluana zicea ca intr-o astfel de perioada calugarul "nu se roaga, nu crede, dar rabda. Si Dumnezeu ii vede rabdarea si Se intoarce din nou spre el si il ajuta."