Am facut si greseli uneori considerand ca trebuie sa renunt la voile mele si ca o persoana pe care o credeam induhovnicita trebuie ascultata. (Nu ma refer la preoti.)In mijlocul multimii, nu se poate fara discernamant. Si acest dar, caci este un mare dar, il cerem tot prin rugaciune, caci altfel mai facem si gafe, chiar si in numele ascultarii.

Imi vine in minte citatul ,,Blestemat este cel care isi pune nadejdea in om!" , nu pentru ca as fi pesimista, ci pentru ca fiecare om la un moment dat poate gresi, poate sa aiba o ispita. Daca Dumnezeu te ocroteste, vezi ce trebuie vazut si nu faci alte greseli, iar daca nu, nu.

De aceea, Sfintii Parinti au mare dreptate cand spun sa ne rugam si sa alungam din minte gandurile venite de la cel rau. Asta ar insemna sa le depistam imediat si sa putem sa le spunem cu tarie: ,,Inapoia mea, satano!" Si iar ajungem la discernamant... Si la rugaciune, fireste!

Cine n-ar vrea sa fie inconjurat numai de oameni duhovnicesti? Dar se poate, cum spunea parintele Paisie Aghioritul, ca in timp ce tu insuti faci ascultare de un duhovnic sa ii influentezi pozitiv, chiar fara sa constientizezi, pe cei din jur. Exemplul personal valoreaza cat foarte multe predici.