Citat:
|
În prealabil postat de Negroponte
Cand te hotarasti sa mergi la manastire inseamna ca ai o credinta peste medie.Simti ca lumea te impiedica spre unirea permanenta cu Dumnezeu.Manastirea este"Facultate duhovniceasca"nu scoala medie.Linia 1 pe frontul ispitelor.Pentru asta se cere binecuvantare de la un duhovnic iscusit.Cine pleaca din manastire(afara de motive exceptionale)n-a avut aceasta binecuvantare.Doamne ajuta!
|
Eu nu cred ca manastirea este o elita a vietii curate, ce sa fac? Este ca o himera , si eu am trecut prin tentatia de a ma calugari, acum vreo 6-7 ani si mi se parea ca am asa zisa chemare. Noroc ca m-am lamurit la timp, mi-a revenit si boala intre timp. Eu cred ca oamenii idealizeaza manastirea si mai cred ca sfintii se remarcau prin faptele bune si prin altfel de viata curata , prin minunile pe care le faceau, dar nu cred ca se sculau noaptea sa se roage sau ca nu mancau ulei in zilele de post. Feriti-va de aceste erezii. Au aparut in sanul bisericii si unele fratii de oameni care sunt mai fanatici si nu prea sunt recunoscute de biserica. Iisus a mancat si a baut ca sa arate oamenilor ca sunt necesare acestea. Cat despre ispitele despre care vorbesti de la manastire, sunt o intrare spre lumea bolii psihice, cunosc cazuri de calugari care incep sa aiba halucinatii sau sa fie obsedati de prezenta diavolilor, este datorita unei vieti unilaterale si a faptului ca sunt preocupati exclusiv de acest aspect . Dumnezeu ne-a dat un creier pe care sa il folosim in diferite probleme, nu numai in rugaciune si gandul la viata de apoi, nuzice nimeni sa nu ne preocupam si de acestea. Vezi insa ca mintea este din carne si nu poate suporta o viata monotona si nefireasca.