Citat:
|
În prealabil postat de Traditie2
Dragostea in adevar ne-ar invata toate cate sa facem si sa gandim. Daca am avea un strop din aceasta dragoste...
Concret, cum aplici aceasta idee în cursul unei zile?
|
Dragostea este intr-adevar punctul de maxim, dar ca sa ajungem acolo e cale lunga, lunga. Adevarata dragoste nu e senzatia pe care o avem noi ca nu ii dorim raul celui de langa noi si ca ii ajutam pe oameni sa faca ceva. E mult peste asta si este ultima treapta in procesul de desavarsire. Sf. Ioan Scararul in "Scara" arata foarte clar acest lucru.
Asa ca pentru a ajunge la dragoste trebuie urmate
2 etape:
1. Etapa de curatire:
-
lepadarea de tot ce ne leaga de viata asta desarta si instrainarea de tot ce ne tine pe loc in demersul nostru de imbunatatire spirituala. Asta inseamna indepartarea a orice poate consitui piedica in desavrasirea noastra launtrica, cum ar fi: statul la televizor, practicarea acerba a unui sport, cititul cartilor de beletristica sau altceva, fara a se mai preocupa de cele spirituale, sau foarte putin; renuntarea la imagine si la importanta data exteriorului, relativizarea celor profesionale; renuntarea la maxim la legaturile cu cei care ne "tin pe loc", etc;
-
ascultarea de un duhovnic caruia Hristos ii poate da cuvant ca sa ne arate care e voia Lui in noi;
-
pocainta adanca, constientizarea a tuturor aspectelor prin care ne-am intinat, durerea si lupta de a nu le mai face;
-
aducerea aminte de moarte si trairea fiecarei zile si clipa ca si cand e ultima;
-
iertarea tuturor, dar o iertare deplina prin uitare, nu de genul "iert, dar nu uit";
-
fuga de vorbirea desarta si de clevetire, caci vorbirea multa duce de multe ori si la clevetire, care este o ucidere morala a celuilalt;
-
trezvia de a nu cadea in lene sufleteasca, adica in starea de lancezeala, de pierdere a timpului, cum cateodata poate sa fie si statul prea mult pe forumuri;
-
omorarea treptata a dorintelor venite de la "pantecele atotlaudat si tiran". Sa nu uitam ca mancam ca sa traim, si nu traim ca sa mancam. Asa ca sa reducem ce mancam la necesarul obiectiv, nu la ce ne impinge starea noastra decazuta;
-
vegherea in a pastra curatia trupeasca. A pastra sau a o agonisi pentru cei care au pierdut-o, agoniseala care se face cu multe "osteneli si sudori";
-
relativizarea importantei banilor. Banii sunt de folos pentru a putea trai si a-i ajuta pe ceilalti. Ei nu sunt sens al vietii, ci numai un ajutor pentru asigurarea traiului. Eu personal ii consider daruri de Sus, iar eu sunt gestionarul, nadajduind sa-i pot utiliza cat mai bine...sper sa nu-L supar pe Patron! Am inteles in viata mea un lucru: din ce dam mai mult, din asta primim mai mult. Acum, cand dam nu ne gandim ca vom primi, dar cred ca tocmai pentru faptul ca nu gandim asta si dam din toata inima, si Dumnezeu da apoi din toata inima Lui...si ce Inima are!!!
-
limitarea somului la necesarul real, nu la trandavia distrugatoare;
-
fuga de slava desarta si de mandrie. Acestea, mai ales ultima, sunt foarte subtile, dar distrug asa cum spunea cineva pe forumul asta, distrug tot ce s-a cladit;
-
omorarea starii de ura din noi, a gandurilor negative legate de ceilalti.
Deci pana acum s-a ajuns la a avea "trup neintinat, gura curatita si minte luminata".
2. Etapa de "traire"
De abia de acum incepem sa vorbim despre virtuti. Sf. Ioan Scararul vorbeste despre
blandete, simplitate, nerautate, smerenie, deosebirea gandurilor, linistirea trupului si a sufletului, adevarata rugaciune, starea de nepatimire si intr-un final despre "legatura treimii virtutilor, a dragostei, a nadejdii si a credintei". Din acestea trei, dupa cum am vazut in Corinteni 13,
DRAGOSTEA e cea mai mare.
Eu cred ca daca stam cu gandul la dragoste fara sa fi trecut prin celelalt etape, este mare inselare, care nu face decat sa ne incredem ca Dumnezeu e numai Dragoste, uitand ca este si Drept. Poate chiar trecerea de la Legea talionului (de la Decalog) la Legea iubirii ar trebui sa ne arate ca plinatatea unui crestin consta in a trece prin etapa de despatimire (vechea lege) si a ajunge la cea de iubire (noua lege). Nu se poate sa inversam etapele. Cred ca Traditie se referea la prima etapa de despatimire (1), iar Iosif vorbea de etapa urmatoare (2). (1) este conditie sine qua non pentru (2). Eu am venit putin sa mediatizez cu ordonarea lor.
Sa ne ajute Dumnezeu dragutul sa parcurgem drumul acesta, cu etapele bine ordonate, si sa putem discuta intr-adevar despre Dragostea cea adevarata!
Elena