si eu printre studenti , am fost de multe ori considerat un fraier , prost , ca nu vreau sa ma insor ... dar i-am adus cu incetul la prochimen ... ba le-am adus la cunostinta ca vrea sa ma fac si pustnic si i-am smerit de tot ... le-am spus clar in fata : pai ce , hotarati voi in locul meu ce sa fac ? ce faceti voi e discriminare sexuala , religioasa " ... si spunandu-le asta cu smerenie si blandete s-au smerit si acuma ma accepta asa cum sunt ... este esential sa ai curajul marturisirii credintei , dar sa faci asta fara a-i judeca , vorbindu-le cu blandete si socotindu-te mai rau decat ei ... si pana la urma se lasa de prejudecati ... e o chestie de obisnuinta : ei nu sunt obisnuiti cu astfel de oameni si de aceea le vine greu sa creada ...