Citat:
|
În prealabil postat de Grigorie
Povestea cu papa Honoriu este un bun exemplu (si nu e singurul) ca institutia moderna a papalitatii este o constructie artificiala. Chiar nu-ti pasa? Daca as fi in locul tau (i.e. catolic), nu as dormi bine noaptea stiind ca toata teologia BRC se bazeaza pe o minciuna. Caci toate inovatiile au fost primite in Occident pentru ca veneau de la "Vicarius Filii Dei". Veti ramane in aceasta stare de confuzie/eroare atat timp cat veti pastra conceptul de papa= Vicarius Christi si episcop al episcopilor.
In ziua de azi sunt multi care zic:"Ce papa bun a fost Ioan Paul al II-lea!"
Voi zice si eu de un papa ca e bun atunci cand va spune:"Fratilor, eu nu sunt infailibil, nu sunt loctiitorul lui Hristos pe pamant, nu sunt <<a opta taina a Bisericii>>, sunt doar unul dintre episcopi (episcopul Romei)!"
MariaB, tie cum iti suna vorbele papei Pius al IX-lea la Conciliul I Vatican, cand a rostit urmatoarele: "Io sono la Chiesa!" si "La Tradizione sono Io!" ?
Mie imi suna a ingamfare. Si chiar daca mii de teologi roiesc in jurul sau si se straduiesc sa-l pazeasca sa se faca de ras cu ceva, tot nu e suficient (si s-a dovedit asta, istoria o confirma). |
Grigorie, nu vreau sa interpretezi ca atac ceea ce am sa scriu eu aici, dar ceea ce am citit pe acest forum m-a ingrozit: atitudinea ta revansarda si pe undeva refulatorie (fiindca complexele cer refulare) este crestina? Fiindca pe un site crestin ne aflam, nu-i asa? Intoleranta si si citatele aleatorii crezi ca ar trebui sa caracterizeze credinta ca soarele rasare la Roma sau la Constantinopol??? La slabele argumente pe care le aduci cu rea-vointa, biserica occidentala ar putea sa-ti replice prin Renastere, prin pilda culturii. Credinta este in Om, nu in institutii. Nu reguli de credinta, ci reguli de apropiere ar trebui sa faceti voi. Nu anul 1054, ci anul 2006 ar trebui adus in discutie. De ce lumea e fara credinta? Pentru ca habotnicia nu e o virtute, iar oamenii vad asta. Atunci cand o biserica va intelege interdependenta dintre nevoia omului de biserica si nevoia bisericii de om, vor disparea opiniile intolerante.
Am vazut ca iti plac citatele. Iata unul, din lumea reala. E al "nihilistului" (asa ii spui tu, nu-i asa?) Cioran. Se refera la fanatici: "Imi este de ajuns sa aud pe cineva vorbind sincer despre ideal, viitor, filozofie, sa-l aud spunind “noi” cu o inflexiune sigura a vocii, invocindu-i pe “ceilalti” si socotindu-se interpretul lor – ca sa-l consider pe loc si pe viata dusmanul meu. Vad in el un tiran ratat, un calau aproximativ, la fel de vrednic de ura ca si tiranii, ca si calaii de mare clasa. Fiindca orice credinta exercita o forma de teroare indusa, cu atat mai inspaimantatoare cu cat agentii ei sunt mai “puri”. Nu am incredere si simpatie pentru vicleni, pentru smecheri si farsori. Totusi, lor nu le putem imputa nici una din marile convulsii ale istoriei. Necrezind in nimic – fiindca nimic este credinta lor, neavind nimic palpabil la ce se raporta – ei nu-ti scotocesc prin inima sau prin gandurile cele mai ascunse, fiindca nu ii intereseaza decat sa le imbratisezi strambatatea. Te lasa, astfel, prada disperarii, deznadejdii, inutilitatii tale. Omenirea le datoreaza cateva clipe de prosperitate pe care le-a cunoscut. Este cunoscut ca cei cu un creier gol si odihnit sunt mai eficienti. Or ce altceva fac acesti indivizi decat, fortindu-te sa le imbratisezi convingerea – saraca in argumente si subtire ca si continut – te forteaza totodata sa te lepezi de orice cunostinte pe care le-ai acumulat pana la ei, dar care au defectul de a nu se integra intr-un sistem ideatic absurd si reductor, asadar te forteaza sa iti golesti creierul de cunostinte… Lipsiti de orice doctrina valabila, nu au decat capricii si interese, vicii tolerante, de nenumarate ori mai suportabile fizic decat ravagiile pricinuite de despotismul cu principii. Fiindca toate relele vietii vin dintr-o conceptie de viata si dintr-un plan de viata. Un preot desavarsit (desi expresia e fara continut real) ar trebui sa-i citeasca si sa-i invete pe vechii sofisti si sa ia lectii de canto… si de cinste…
Fanaticul, in schimb, e incoruptibil. Daca pentru o idee el ucide, poate la fel de bine sa se lase ucis pentru ea. In ambele cazuri – tiran sau martir – el este un monstru. Nu exista fiinte mai periculoase decat cele care au suferit pentru o credinta. Cu cat mai mare credinta, cu atat mai mare periculozitatea acestor exponenti. Marii persecutori se recruteaza printre martirii carora nu li s-a taiat capul. Suferinta nu numai ca nu micsoreaza pofta de putere, dar o inteteste, de aceea spiritul se simte mai in largul sau langa un fanfaron decat in vecinatatea unui martir. Si nimic nu repugna mai mult acestui tiran decat spectacolul in care se moare pentru o idee… Satul de sublim si de macel, el viseaza la un plictis provincial la scara universala, la o istorie atat de stagnanta, incat indoiala s-ar desena ca un eveniment, iar speranta ca o calamitate…"
Dorm bine noaptea, fiindca nu norii habotniciei imi intuneca judecata, asta pot sa iti raspund la intrebarea adresata MarieiB. Iar acum astept excluderea din forum...