Aruncam in stanga si in dreapta cu anateme, ca si cand acesta este rostul omului atunci cand descopera o greseala. Oare ce s-ar fi intamplat daca Hristos nu ar fi vindecat firea omeneasca ci ar fi aruncat asupra ei anatema? Raspunsul e simplu: am fi ramas in moarte. E mai usor sa cerem excluderea definitiva a unora din Biserica decat sa incercam sa iertam si sa indreptam. Din inima iubitoare de sine ia nastere gandul: de ce sa iert? - si nu iertam. S-ar cuveni ca in clipa in care ne simtim jigniti sa ne refacem in minte si in inima chipul celor ce ni s-au fagaduit in schimbul iertarii si cu siguranta vom da nastere altui glas: ai de ce sa ierti - si vom ierta.
Daca dupa ce ne vom jertfi pentru dreapta credinta, vom vedea ca sunt unii care nu-si recunosc ratacirea si nu vor sa se indrepte, e mai sanatos sa nu spunem anatema, ci sa lasam lui Hristos dreptul de a rosti: ""Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui".
|