Foarte frumoase sunt citatele din Parintele Sofronie Saharov si ale Parintelui Siluan. Multumim ca ne-ai impartisit din acestea, Traditie, insa tot nu cred ca intre frica de Dumnezeu si frica de iad poate fi pus semnul egal, asa cum ai spus in prima interventie in topicul de fata, si nici macar nu cred ca aceasta prima idee a ta reiese din citatele pe care le-ai adus - foarte frumoase, repet - si pe care nu pot sa le contrazic in niciun fel. Poate ca cea de-a doua dintre aceste frici -cea de iad - vine ca adaos celei dintai si exista datorita slabiciunii omului, dar ma gandesc ca nu ar trebui ca aceasta sa ne domine si sa ne calauzeasca credinta.De aceea, imi permit sa spun ca subscriu la spusele lui Costel in ultima sa postare cand citeaza pe Parintele Staniloae, desi daca vorbim despre incepatori si despre progresati in ale credintei, eu fac parte din prima categorie.
In ceea ce priveste ultima postare a Dragomirnei, nu cred ca e "complicata" exprimarea ta, dar cred ca unele afirmatii au nevoie sa fie nuantate, pentru ca eu tot nu am priceput legatura- asa cum o explici tu- dintre frica de Dumnezeu si liberul arbitru. Eu o vad, dar in sensul pe care l-am precizat si la inceput. In plus, cred frica de Dumnezeu este un sentiment pios, al omului smerit care se teme sa il indeparteze pe Dumnezeu si care sa nu ii se mai asculte "glasul rugaciunii", tine de iubire,de credinta, de incredintare,de sentiment, pe cand liberul arbitru este un principiu al libertatii, care are ca sursa ratiunea. Insa si iubirea si credinta si frica de Dumnezeu inteleasa in spiritul celor de mai sus pe o parte, si ratiunea pe de alta parte, cred ca sunt conditii definitorii sine qua non ale crestinului.- asta o spune un om fara foarte multe lecturi din domeniu, cum am mai spus sunt un incepator, de aceea, astept sa ma contraziceti ca sa invat sau sa invatam impreuna.Am si deschis subiectul acesta pentru a aduce lumina asupra-i.
|