:) Eu te-am inteles pe tine, si in ce ai spus in ultima postare, respectiv in completarile cu care sunt de acord. Ai dreptate, trebuie sa fac unele afirmatii mai nuantate. In ce priveste legatura dintre frica de Dumnezeu si liberul arbitru, nu este asa dificil de inteles ca, aceasta frica lumeasca "sa nu cumva sa patim nu stiu ce" este o autosugestie, deci o alegere personala, intr-un sens mai adanc al termenilor de "frica" si "libertate" - dupa cum si tu ai spus ca "insa si iubirea si credinta si frica de Dumnezeu (inteleasa in spiritul celor de mai sus pe o parte), si ratiunea pe de alta parte, cred ca sunt conditii definitorii sine qua non ale crestinului", si prin conditii ale "crestinului" cred ca te-ai referit si la faptul ca trairea intru Hristos, pe care ne straduim noi sa o realizam din moment ce ne numim crestini si mai ales ortodocsi, presupune o anumita profunzime a spiritului, care este dimensiunea duhovniceasca a sufletului.
|