Dragormirna, iti multumesc pentru raspunsul tau. Eu cred ca in cautarile mele sunt prea "disperata" cum s-ar spune. Nu am rabdare. Aici e marea mea piatra de incercare.
Da, imi duc baietelul si il impartasesc, am mai incerca sa il tin si la slujbe intregi dar e f greu, nu are decat un an jumate si alearga in toate partile, eu nu mai inteleg nimic cand sunt cu el.
In acest moment voi incerca doar sa nu deznadajduiesc si sa sper ca Dumnezeu ma iarta dupa orice cadere, atunci cand ma ridic.
Nadajduiesc ca am gasit un duhovnic bun si sper sa pot merge cat mai des (asta inseamna sa las copilul cu sotul si nu e usor ...) ca sa ma pot folosi.
Am sa incerc sa gasesc cartile de care zici. Pana acum eu am cumparat carti de la biserica dar sincera sa fiu unele m-au speriat rau de tot si m-au facut chiar sa cad in deznadejde simtind ca nu as fi putut niciodata sa fac ce scrie acolo. Cred ca am gresit cumparand ce am crezut eu si ne-intreband parintele. De acum incolo am sa il intreb.
Cum reusesc si eu sa spun o rugaciune cu mai multa simtire ma napadesc ganduri negre/rusinoase/rele/unele absolut ingrozitoare. Uneori lupta asta ma oboseste rau. De aia am si mers acum la medic pentru ca am simtit ca lupta a devenit de nesuportat si m-am gandit ca probabil perioada grea pe care am avut-o isi spune cuvantul si psihic sunt obosita si nu mai pot avea liniste nici (sau mai ales) in rugaciune.
Sa imi ajute Dumnezeu in cautarea mea! Si voua in toate.
|